Corrado Malanga - Beep-beep și Will-Coiotul






"Desenele animate, mai ales cele de succes, nu scapă influenței arhetipurilor,ci din contră, așa cum în lumea fantastică totul este posibil, pentru că acea lume aparține în mod normal lobului drept, care mai este considerată și magia Universului, iese în evidentă în inconștient și este posibil să se observe acele accente ale manifestărilor sufletului, care în această lume virtuală de obicei sunt barate de către ipocriți și oamenii de știință.

Coiotul urmărește o pasăre care dă impresia că își bate joc de el, dar el vrea să o prindă cu orice preț. Dar de ce? Pentru a o mânca? Sigur că nu! Nu s-a mai auzit niciodată de un coiot care să mănânce acea pasăre ciudată, care poate nici nu este comestibilă.

Semnificația simbolică a acestei situații este cu totul diferită - coiotul vrea să prindă pasărea pentru că aceasta reprezintă ceva ce poate fi cucerit, ceva ce se poate AVEA. În aceste condiții, dacă cumva reușește să o prindă vreodată, ar fi deziluzionat, pentru că nu ar ști ce să facă cu ea sau, și mai bine, nu și-ar mai aminti de ce a alergat după ea atâția ani.

Coiotul reprezintă umanitatea care se bazează pe posesiune și nu pe a fi.

Pasărea reprezintă partea sufletească a umanității.

Simbolismul este foarte clar. Atâta timp cât coiotul își va dori să prindă ceva, nu va reuși. Va reuși doar dacă va dori să fie lucrul acela. Pasărea este reprezentată astfel pentru că Sufletul zboară prin aer (aerul fiind simbolul arhetipic al Sufletului) pe când coiotul este ancorat de pământ și sforțările sale de a-și lua zborul sunt inutile, mai ales cele care implică tehnologia, demonstrând că tehnologia reprezintă moartea umanității.

În rarele ocazii în care coiotul uită de legile fizicii, adică uită că se află într-o realitate virtuală, reușește să imite Sufletul. Cu alte cuvinte, poate merge prin aer, dar va cădea imediat ce își va aminti - simbolismul conținut în această imagine este foarte clar. Telespectatorul trebuie să se întrebe de ce atunci când privește desenele animate menționate mai sus sau filmul “King Kong” sau prima versiune a filmului “Frankenstein”, ține în interiorul său cu cel mai slab, adică cu monstrul sau coiotul.

Pentru a răspunde trebuie să ne întrebăm ce simte telespectatorul când coiotul, pentru a nu știu câta oară, nu reușește să-și atingă obiectivul - se simte dezamăgire în interior.

Cum?

Se simte dezamăgire privind un desen animat? Asta e o prostie!

Nu este deloc o prostie. Cine are suflet, înțelege inconștient semnificația simbolică a scenelor pe care le privește și sufletul său reacționează, emițând arhetipuri. Arhetipul se manifestă prin "senzația de", care se revarsă mereu în a simți lucrurile într-un mod emoțional.

După câteva clipe de privit desenul animat telespectatorul se întreabă ce se întâmplă și decide imediat că este vorba despre o prostie, apoi trece mai departe - lobul stâng a pus iar stăpânire pe marioneta Pinocchio!"