"Glanda Pineală


După cum bine ştii, când noi, ca şi conştiinţă, ne mutăm dincolo de lumea simţurilor, adică dincolo de această realitate tridimensională, putem accesa informaţii care transportă o informaţie specifică, dincolo de vibraţia materiei şi viteza luminii. Când se întâmplă asta, creierul procesează amplitudini foarte înalte de energie. De multe ori am măsurat şi am observat acest fenomen în scanările creierului cursanţilor noştri. Am mai învățat şi că atunci când există o creştere de energie în creier, va exista mereu o creştere în conştiinţă şi conştientizare - şi viceversa. De fapt, este foarte dificil de determinat dacă energia sau nivelul de conştientizare este cel care produce aceste măsurători extreme. Dar nu cred că le putem separa pe cele două pentru că nu poţi avea o schimbare în energie fără o schimbare în conştientizare sau o schimbare în frecvenţă fără o schimbare în informaţie. Cu cât te conectezi la nivele mai profunde ale câmpului unificat, creierul este activat de o energie şi mai mare care transportă o informaţie specifică sub formă de gânduri şi imagini. Apoi creierul efectiv filmează şi înregistrează acest eveniment interior profund şi, pentru persoana care are experienţa, orice se întâmplă în mintea sa pare mai real decât orice experienţă exterioară trecută. În acel moment, energia ridicată sub forma unei emoţii profunde şi puternice captează toată atenţia minţii. Acesta este momentul în care creierul şi corpul primesc o upgradare biologică. Dacă cineva poate să stea aşezat într-un scaun, cu ochii închişi, în timpul meditaţiei, şi să aibă o experienţă senzorială extinsă fără simţurile sale, trebuie să ne întrebăm Ce se întâmplă în creier pentru a putea explica acest efect supranatural? Pentru persoana care trăieşte experienţa, în ciuda faptului că aceasta stă nemişcată, pare mai reală decât orice altă experienţă (determinată de simţurile sale) pe care au trăit-o vreodată. Atunci ar trebui să ne întrebăm Cum putem avea o experienţă senzorială amplificată fără simţurile noastre? Care sunt funcţiile specifice ale creierului şi ale corpului care traduc interacţiunile cu câmpul cuantic în experienţe interioare profunde? Cu alte cuvinte, dacă putem interfera cu un câmp de informaţie mai coerentă, care apoi creează nişte evenimente interioare atât de stimulante, trebuie să existe o explicaţie neurologică, chimică şi biologică pentru nişte întâmplări atât de supranaturale. Care sunt sistemele unice, organele, glandele, ţesuturile, substanţele chimice, neurotransmiţătorii şi celulele implicate care ar putea da naştere la nişte experienţe atât de profunde şi intense? Ar putea exista componente fiziologice care stau adormite, aşteptând să fie activate? Patru stări de conştiinţă te vor ajuta să-şi faci o schemă cu informaţia din acest capitol. Prima este starea de trezire, care, bineînţeles, este aceea în care suntem treji şi conştienţi. Următoarea este somnul, unde suntem inconştienţi şi corpul se reface şi se repară. Apoi vine visul, care este o stare alterată de conştiinţă, când corpul este cataleptic, dar mintea este implicată în nişte imagini vizuale şi simbolice interne. Şi, în final, există momente transcendentale care sunt dincolo de înţelegerea noastră a realităţii. Aceste evenimente transcendentale se pare că ne schimbă modul în care privim lumea pentru totdeauna. Vreau să vă ofer cea mai bună înţelegere despre biologia, chimia şi neuroştiinţa acestor experienţe transcendentale. Să începem cu melatonina moleculară, care este responsabilă pentru toate acestea.

Melatonina - neurotransmiţătorul visatului

Când te trezeşti dimineaţa şi revii în lumea simţurilor, în momentul în care ochiul tău percepe lumina prin iris, receptorii nervului optic trimit un semnal unei părţi a creierului denumite nucleu suprachiasmatic. Acesta trimite un semnal la glanda pineală, care răspunde prin a produce serotonină, neurotransmiţătorul din timpul zilei. După cum îţi aminteşti, neurotransmiţătorii sunt mesageri chimici care transmit şi comunică informaţie între celulele nervoase. Neurotransmiţătorul serotonină îi spune corpului tău că este timpul să se trezească şi să-şi înceapă ziua. Când integrezi informaţia între toate simţurile pentru a crea o logică între lumea ta interioară şi cea exterioară, serotonina stimulează undele cerebrale de la delta la tetha, la alpha, la beta, făcându-te încă o dată să realizezi că te afli într-un corp fizic, în spaţiu şi în timp. Din acest motiv, când creierul funcţionează pe unde cerebrale beta, îţi pui atenţia pe mediul exterior, pe corp şi timp. Acest lucru este normal. Când se lasă noaptea şi este întuneric, se petrece un proces similar dar inversat. Inhibiţia luminii trimite un semnal de-a lungul aceluiaşi drum, înapoi la glanda pineală, dar acum glanda pineală transmută serotonina în melatonină, neurotransmiţătorul de noapte. Această producţie şi eliberare de melatonină îţi încetineşte undele cerebrale de la beta la alpha, făcându-te somnoros, obosit şi nu prea mai ai chef să gândeşti sau să analizezi. Când undele cerebrale încetinesc spre alpha, devii mai interesat să-ţi focusezi atenţia pe lumea ta interioară decât pe lumea exterioară. Eventual, când corpul tău adoarme şi intră într-o stare cataleptică, undele tale cerebrale se mişcă de la alpha la tetha şi la delta, astfel inducând perioade de visare dar şi de somn profund şi regenerant. Trăind în ritmul mediului nostru exterior, în acest pattern diurn de trezire şi somn (în funcţie de locul în care trăim în lume), creierul nostru devine antrenat automat să producă aceste substanţe chimice zilnic, la anumite ore, în fiecare dimineaţă şi seară. Acesta este ritmul circadian. Mulţi dintre noi ştiu că atunci când ieşim din ritmul nostru natural, cum se întâmplă când călătorim în altă parte a lumii unde soarele răsare şi apune cu mai multe ore înainte de timpul normal din zona noastră. Aceasta este oboseala de la decalajul fusului orar şi avem nevoie de ceva timp ca să ne recalibrăm. Când corpul iese din ritmul său circadian natural, este nevoie de câteva zile ca să ne readaptăm la ritmul noului mediu de răsărit şi apus. Aceasta este o chimie produsă din interacţiunea noastră cu lumea exterioară tridimensională - de la reacţia ochilor noştri la soare şi de la frecvenţa luminii vizibile. Melatonina induce somnul cu mişcarea rapidă a ochiului (REM), o fază a ritmului circadian care produce visul. Când gândurile şi discuţiile din capul nostru se diminuează, făcând loc somnului şi eventual stării de visare, creierul începe să vadă şi să perceapă în imagini, poze şi simboluri. Dar înainte să discutăm de ce melatonina este importantă, să aruncăm o privire la structura moleculară a acestui neurotransmiţător. Procesul de creare al melatoninei începe cu aminoacidul esenţial Ltriptofan, materialul responsabil cu producerea de serotonină şi melatonină. Pentru a fi transformat în melatonină trebuie să treacă printr-o serie de schimbări chimice cunoscute ca metilare. Metilarea este procesul prin care se ia o singură moleculă de carbon şi trei molecule de hidrogen (cunoscut ca un grup de metil) şi se aplica la nenumărate funcţii din corpul nostru, cum ar fi gândirea, repararea ADN-ului, activarea şi dezactivarea genelor, lupta cu infecţiile şi aşa mai departe. În acest caz face parte din producerea melatoninei. În Figura 12.1 vedem metilarea în acţiune. Deoarece metilarea este un grup format din nişte chimicale foarte stabile, structura de bază a cercurilor de 5 şi 6 rămân la fel în timpul acestei serii de reacţii chimice. Când diferite grupuri de molecule se ataşează la aceste cercuri, acestea schimbă proprietăţile şi caracteristicile moleculelor. Începând cu L-triptofanul, glanda pineală îl transformă în hidroxitriptofan (5-HTP), care apoi devine serotonină. Serotonina este o moleculă mai stabilă decât 5-HTP, se poate autosusţine în creier şi are o funcţie mai folositoare, după cum vom vedea imediat. Printr-o altă reacţie chimică, glanda pineală transformă serotonina în N-acetilserotonină şi, apoi, o reacţie adiţională o transformă în melatonină. Şi toate acestea se întâmplă în glanda pineală. Într-un ciclu de 24 de ore, producţia de melatonină este mai mare între ora 1 A.M. şi 4 A.M. Este bine să reţii acest lucru.





Procesul de metilare al aminoacidului L-triptofan în serotonină şi melatonină.

Acum ştim că există o relaţie inversă între hormonii suprarenali (cortizol) şi melatonină. Când nivelul de cortizol creşte, nivelul de malatonină scade. Din acest motiv, nu putem să dormim când suntem stresaţi. În antichitate, asta a folosit pe post de mecanism biologic de apărare. De exemplu, dacă erai urmărit de un prădător de câteva ori pe drumul spre locul de unde luai apă şi apoi mai vedeai şi câteva animale mari pe teritoriul tău, corpul tău, prin inteligenţa sa înnăscută, ar fi dorit să prevină ca tu să devii o pradă. În astfel de cazuri, somnul şi refacerea deveneau mai puţin importante decât supravieţuirea. Cu alte cuvinte, a rămâne în viaţa, prin a rămâne treaz toată noaptea, este mai important decât să dormi şi să rişti să mori. Când corpul încearcă să se odihnească în această stare vigilentă, nu primeşte niciodată somnul regenerator, deoarece substanţele chimice de supravieţuire, cum ar fi cortizolul, activaseră genele de supravieţuire. Dacă stresul perceput nu este un tigru cu dinţii ascuţiţi, ci relaţia stresantă cu fostul soţ, cu care trebuie să interacţionezi zilnic, acel stres cronic îţi ţine activat sistemul de supravieţuire. Acum, această supapă de siguranţă nu mai este adaptivă, ci dezadaptivă. Acest tip de stres cronic alterează nivelele tipice de melatonină (şi chiar serotonină), scoţând corpul din homeostază. Dar dacă scazi nivelul de cortizol, melatonina creşte. Cu
alte cuvinte, când rupi răspunsul de stres prin a depăşi adicţia emoţională de aceste substanţe chimice, corpul tău poate să revină la construirea de proiecte pe termen lung, în loc să se ocupe mereu doar de urgenţele pe care le percepe constant. Priveşte Figura 12.2 pentru a revedea relaţia dintre melatonină şi cortizol.





Când nivelul hormonilor de stres creşte, nivelul de melatonină scade. Când nivelul hormonilor de stres scade, melatonina creşte.





Melatonina are multe alte aplicaţii interesante. De exemplu, s-a demonstrat că îmbunătăţeşte metabolizarea carbohidraţilor. Acest lucru este important, pentru că la unii oameni, atunci când răspund la stres, corpul ia carbohidraţii şi-i depozitează ca grăsime - iar grăsimea nu este altceva decât energie depozitată. Acesta este rezultatul unor gene primitive care semnalează corpului să depoziteze energie în caz că ar fi o foamete. Melatonina a mai fost cunoscută pentru faptul că ar ajuta în depresie. Chiar s-a demonstrat şi că ar creşte nivelul de DHEA, hormonul antiîmbătrânire. Pentru mai multe informaţii despre importanţa melatoninei, neurotransmiţătorul visatului, vezi Figura 12.3. Acum hai să aprofundăm înţelegerea întregii cantităţi de informaţie pe care ai primit-o până acum în această carte.

Activarea Glandei Pineale

Glanda pineală este un traducător neuroendocrin care secretă melatonina responsabilă pentru controlul fiziologic al ritmului circadian. O nouă formă de biomineralizare fost studiată în glanda pineală umană şi este formată din nişte cristale mici care cântăresc mai puţin de 20 de microni. Aceste cristale sunt responsabile pentru mecanismul biologic şi electromecanic din glanda pineală datorită structurii şi proprietăţilor lor piezoelectrice. Sunt multe cuvinte de digerat, dar haideţi să le împărţim în două puncte semnificative. Cuvintele-cheie (în ordine inversă) sunt „proprietăţi piezoelectrice” şi „traducător”. Efectul piezoelectric se petrece când aplici presiune pe anumite materiale şi acel stres mecanic este transformat într-o sarcină electrică. Cu alte cuvinte, glanda pineală conţine cristale de calcit făcute din calciu, carbon şi oxigen, şi, din cauza structurii lor, ele exprimă acest efect. Ca o antenă, glanda pineală are capacitatea de a deveni activă electric şi de a genera câmpuri electromagnetice care pot accesa informaţie. Acesta este primul punct. În plus, în acelaşi fel în care o antenă pulsează un ritm sau o frecvenţă pentru a se potrivi cu frecvenţa unui semnal care intră, glanda pineală primeşte informaţie transportată în câmpuri electromagnetice. De vreme ce toate frecvenţele transportă informaţie, odată ce antena se conectează la semnalul precis al câmpului electromagnetic, trebuie să existe un mod de a transforma şi de a decoda semnalul într-un mesaj care să aibă sens. Asta face şi un transformator - şi acesta este al doilea punct. Un transformator este ceva ce primeşte un semnal de la un tip de energie şi îl transformă în altă formă de semnal. Priveşte pentru o secundă în jurul tău. Spaţiul în care te afli este plin cu unde TV, radio şi Wi-Fi care au frecvenţe diferite de energie electromagnetică. (Nu le poţi vedea cu ochii, dar ele sunt acolo). De exemplu, antena care primeşte semnalul de la TV transformă semnalul într-o imagine pe ecranul televizorului. Când accesezi un post de radio fm, îţi acordezi antena la o frecvenţă electromagnetică specifică. Informaţia transportată în acea frecvenţă este apoi tradusă într-un semnal coerent, care este muzica pe care o auzi cu urechile tale. Studiul din care am citat spune că glanda pineală este un translator neuroendocrin, capabil să primească şi să transforme semnalele în creier. Când glanda pineală acţionează ca un traducător, poate recepţiona frecvenţe peste spaţiul-timpul nostru tridimensional, care este realitatea bazată pe simţuri. Odată ce glanda pineală este activată, poate să acceseze dimensiunile mai înalte ale acestui spaţiu şi timp - despre care am învăţat că este tărâmul timp-spaţiu. Şi la fel ca un TV, poate transforma informaţiile transportate de aceste frecvenţe în imagini vii suprarealiste şi în experienţe transcendentale lucide în mintea noastră, incluzând viziuni profunde multisenzoriale şi extinse, care de multe ori nu pot fi exprimate în cuvinte. Este exact ca şi când ai experimenta un film IMAX multidimensional. Acum poate te întrebi „De vreme ce această glandă mică există în interiorul craniului meu, cum pot să exercit un stres mecanic pe cristale din ea pentru a crea un efect piezoelectric ca să activez glanda pineală, astfel încât să devină ca o antenă? Şi cum poate această antenă să recepţioneze frecvenţe informaţii de dincolo de materie şi lumină şi să traducă acele semnături în imagini cu sens, ca o experienţă transcendentală mai departe de această realitate tridimensională?” Ca glanda pineală să fie activată, trebuie să se întâmple patru lucruri importante. Voi prezenta trei dintre ele acum şi apoi vă voi da şi al patrulea pas când este vremea să învăţăm meditaţia.

1. Efectul Piezoelectric

Pentru a crea efectul piezoelectric în glanda pineală, critice sunt cristalele de calcit menţionate în Figura 12.4. . Amintiţi-vă că acestea sunt nişte cristale foarte mici, de aproximativ 1 -20 de microni. Ca să pun asta într-un context, mărimea lor poate varia de la o sută la o pătrime din lăţimea firului de păr uman. În mare parte au formă de octaedron, hexaedron și romboedron. După cum am învăţat deja în Capitolul 5, scopul tehnicii de respiraţie pe care o facem înainte de meditaţie este acela de a scoate mintea din corp prin a elibera energia potenţială (depozitată ca emoţii) din primii trei centri energetici. Când inhalăm şi contractăm aceşti muşchi şi ne urmărim respiraţia de la perineu pe coloană şi până în vârful capului, şi apoi ne ţinem respiraţia şi stoarcem aceşti muşchi şi mai mult, creştem presiunea intratecală. După cum am menţionat mai devreme în carte, aceasta este presiunea creată care apare cânt apeşi în interiorul tău - de exemplu, atunci când îţi ţii respiraţia şi ridici ceva greu. Cuvântul piezoelectric derivă din cuvântul grecesc „piezein”, care înseamnă „a apăsa sau a presa” şi „piezo”, care înseamnă „a împinge”. Nu este o coincidenţă faptul că v-am rugat să vă ţineţi respiraţia şi să apăsaţi acei muşchi interiori. Când faci asta, împingi fluid cerebrospinal în sus, spre glanda pineală, exercitând stres mecanic asupra ei. Acest stres mecanic se transformă într-o sarcină electrică şi această acţiune comprimă cristalele din glanda pineală şi creează un efect piezoelectric: cristalele glandei pineale generează o sarcină electrică ca răspuns la stresul pe care îl aplici.






O imagine cu cristalele de calcit găsite în glanda pineală.

Una dintre caracteristicile unice ale efectului piezoelectric este acela că este reversibil, adică că materialele care prezintă efectul piezoelectric (cristalele) prezintă şi un efect piezoelectric invers. Odată ce cristalele din glandă sunt comprimate şi creează o sarcină electrică, câmpul electromagnetic emis de la glanda pineală face astfel încât cristalele să se întindă când câmpul creşte. Când cristalele care generează câmpul electromagnetic au ajuns la limita lor de întindere şi nu pot să se mai întindă, se contractă şi câmpul electromagnetic îşi inversează direcţia şi se mişcă spre interior, prin glanda pineală. Când câmpul electromagnetic ajunge la cristalele din glanda pineală, le comprimă încă o dată, producând alt câmp electromagnetic. Acest ciclu de expansiune şi inversare a câmpului perpetuează un câmp electromagnetic pulsat.







Când inhalăm prin nas şi în acelaşi timp încordăm muşchii, accelerăm fluidul cerebrospinal în creier. Urmărind mişcarea energiei în vârful capului, când aceasta a ajuns în vârful capului şi ne ţinem respiraţia şi încordăm, creştem presiunea intratecală. Presiunea crescută mişcă fluidul cerebrospinal de la al patrulea ventricul, printr-un canal mic, în al treilea ventricul (săgeţi). În acelaşi timp, fluidul care călătoreşte în jurul cerebelului (săgeţi) comprimă cristalele pinealei. Stresul mecanic care este aplicat produce o sarcină electrică în glanda pineală, creând un efect piezoelectric. Atunci nu este de mirare că te rog să-ţi ţii respiraţia şi să încordezi acei muşchi - şi nu este nicio surpriză că insist să repeţi acest proces iar şi iar. Când continui să faci respiraţia şi să încordezi iar şi iar, cu fiecare ciclu de respiraţie activezi proprietăţile piezoelectrice ale glandei pineale. Cu cât faci mai mult asta, cu atât mai mult accelerezi ciclurile pe secundă ale expansiunii şi contracţiei acestui câmp electromagnetic, făcând ca pulsaţiile să devină tot mai rapide. Acum glanda pineală devine o antenă pulsantă, capabilă să perceapă frecvenţe electromagnetice tot mai subtile. Priveşte Figura 12.5. Am vorbit despre mişcarea fluidului cerebrospinal în timpul respiraţiei în Capitolul 5, dar hai să recapitulăm pentru a reţine mai bine. Când fluidul intră în creier, se deplasează în sus prin canalul central, prin spaţiul dintre coloana vertebrală şi măduva spinării. De aici mai departe curge în două direcţii. Mai întâi fluidul se mişcă prin al patrulea ventricul, urmat de al treilea ventricul. Când fluidul trece de la al patrule la al treilea ventricul, trece prin un drum sau canal mic, exact în spatele celui de-al treilea ventricul se adăposteşte ceva ce seamănă cu un mic con de pin (asta înseamnă „pineal”). Aceasta este glanda pineală şi este de mărimea unui bob de orez. Pe a doua cale, fluidul cerebrospinal curge şi în spatele cerebelului, în cealaltă parte a glandei pineale - înconjurând întreaga glandă cu fluid sub presiune. Crescând presiunea intratecală, pompezi o cantitate mare de fluid cerebrospinal în al treilea ventricul, dar şi în spaţiul din jurul cerebelului. Aşa că, când îţi ţii respiraţia şi apeşi, acest volum în plus de fluid cerebrospinal exercită presiune din două direcţii asupra cristalelor, făcându-le să se comprime şi să creeze un efect piezoelectric. Acesta este primul eveniment care trebuie să se petreacă pentru a activa glanda pineală.

2. Glanda Pineală eliberează metaboliţii săi

Fluidul cerebrospinal se mişcă printr-un sistem închis numit sistem ventricular (vezi Figura 12.5). Sistemul ventricular facilitează mişcarea acestui fluid de la baza coloanei, în sus pe coloana vertebrală, prin cele patru camere ale creierului (numite apeducte sau ventricule) şi înapoi în sacrum (la baza coloanei). Când inspiri şi îţi urmezi respiraţia în vârful capului şi când îţi ţii respiraţia şi contracţi muşchii, accelerezi fluidul cerebrospinal. Pe suprafaţa glandei pineale se află nişte peri mici, numiţi cili, latinescul pentru „gene”. (Vezi Figura 12.6). Acţiunea fluidului accelerat care se mişcă mai rapid decât în mod normal prin camerele sistemului ventricular gâdilă aceşti peri, care suprastimulează glanda pineală. Pentru că glanda pineală are forma unui falus, stimularea produsă de accelerarea fluidului care trece prin el, combinat cu activarea electrică creată de o creştere în presiunea intratecală într-un sistem închis, face ca glanda pineală să ejaculeze nişte metaboliţi de melatonină foarte profunzi şi upgradaţi în creier. Acum te afli la un pas de a activa glanda pineală şi de a avea o experienţă transcendentală.





Cilii mici de pe glanda pineală devin stimulaţi când fluidul cerebrospinal accelerează prin sistemul ventricular.

3. Energia este livrată direct în creier

La fel ca atunci când ai trimite o rachetă în spaţiu, depăşirea gravitaţiei pentru a te ridica de la sol este partea care necesită cea mai multă energie. Pentru ca aceasta să mişte acea energie din centrii de jos, necesită mult efort şi intensitate. Respiraţia devine intenţia noastră pasională de a ne elibera de emoţiile autolimitative din trecutul nostru. Coloana vertebrală devine mecanismul de livrare pentru această energie şi vârful capului devine ţinta. După cum ştii deja, de fiecare dată când faci respiraţia, trimiţi particule încărcate în sus pe coloana vertebrală. Când aceste particule îşi măresc viteza şi acceleraţia, ele creează ceea ce este cunoscut ca şi câmp de inductanţă (vezi Figura 12.7). Acest câmp de inductanţă inversează cursul informaţiei cu două direcţii care facilitează în mod normal comunicarea de la creier la corp şi de la corp la creier. Mai mult ca un vacuum, câmpul de inductanţă trage energia din aceste centre de jos - energia implicată în orgasm, consum, digestie, stresul fugi-sau-luptă şi control - şi o livrează direct la trunchiul cerebral, într-o mişcare spiralată. Când energia călătoreşte prin fiecare vertebră, trece prin nervii care merg de la măduva spinării la diferite părţi ale corpului şi o parte din acea energie este transferată prin nervii periferici, care afectează ţesuturile şi organele din corp. Curentul care trece prin aceste canale nervoase activează sistemul de meridiane din corp, primind astfel mai multă energie şi celelalte sisteme ale corpului.





Când energia este eliberată din corp spre creier, trece prin fiecare nerv care există între fiecare vertebră. Excitarea acestui sistem activează nervii periferici, care apoi transferă mai multă energie în diferite ţesuturi şi organe în corp. Ca rezultat, mai multă energie este livrată prin corp. Odată ce energia ajunge la trunchiul cerebral, trebuie să treacă prin formaţiunea reticulară. Este treaba formaţiei reticulare de a edita constant informaţia care pleacă de la creier spre corp, dar şi de la corp spre creier. Această formaţiune face parte din sistemul numit sistemul reticular de activare (SRA), care este responsabil pentru nivelul de trezire. De exemplu, când te trezeşti dintr-un somn profund pentru că ai auzit un zgomot în casa ta, SRA te alertează şi te trezeşte. Aceasta este funcţia sa rudimentară. Oricum, când sistemul nervos simpatic este activat şi se uneşte cu sistemul nervos parasimpatic, în loc să folosească energia depozitată în corp, retrimite acea energie la creier. Odată ce această energie ajunge la trunchiul cerebral, poarta talamică se deschide ca o uşă şi energia trece prin formaţiunea reticulară spre talamus, unde transmite informaţie la neocortex. Acum, formaţia reticulară este deschisă şi tu experimentezi nivele mai mari de conştientizare. Devii oarecum mai conştient şi mai treaz. (Gândeşte-te la talamus ca la o staţie mare cu şine care merg spre toţi centri mai mari din creier). Astfel creierul intră în patternuri de unde cerebrale gamma.






Între fiecare talamus localizat în mezencefal se află această glandă pineală în formă de con de pin, cu faţa spre spatele creierului. Ca o notă de subsol, există două talamusuri individuale în mezencefal (unul pe fiecare parte), fiecare hrănind o emisferă din neocortex. Glanda pineală se află exact între ele, cu faţa spre partea din spate a creierului (vezi Figura 12.8). Când energia ajunge joncţiunea talamică (ţineţi cont cp talamusul este ca o staţie pentru celelalte părţi ale creierului), aceste talamusuri trimit un mesaj direct la glanda pineală pentru a secreta metaboliţii săi în creier. Efectul este acela că neocortexul gânditor devine excitat şi întră în patternuri de unde cerebrale înalte, cum ar fi undele gamma. Natura acestor derivate chimice ale melatoninei relaxează corpul şi, în acelaşi timp trezeşte mintea.
Dacă vă amintiţi, când sunteţi în unde cerebrale beta, sistemul nervos simpatic este excitat pentru o urgenţă în lumea exterioară şi utilizează energia pentru a supravieţui. Diferenţa cu undele cerebrale gamma este aceea că în loc să pierzi energie vitală, eliberezi şi creezi mai multă energie în corpul tău. Nu eşti în nicio urgenţă sau stare de supravieţuire când se întâmplă asta. Eşti într-o stare de beatitudine şi sistemul nervos simpatic este activat pentru a te face să fii atent la orice se petrece în mintea ta. În Capitolul 5 am spus că atunci când energia se deplasează din corp în creier, este creat un câmp de tip torus în jurul corpului. Când treci curent prin coloana ta vertebrală accelerând mişcarea fluidului cerebrospinal, corpul tău devine ca un magnet şi tu creezi un câmp electromagnetic în jurul lui. Un câmp toroidal reprezintă o curgere dinamică de energie. În acelaşi timp, câmpului toroidal se deplasează în sus, în exterior şi în jurul corpului când, iar când glanda pineală este activată, un câmp toroidal inversat trage energie în corpul tău prin vârful capului. De vreme ce toate frecvenţele transportă informaţii, acum glanda ta pineală primeşte informaţie de dincolo de câmpul vizibil de lumină şi dincolo de simţurile tale (Vezi Figura 12.9).
Când se petrec aceste trei evenimente simultan, vei simţi ca şi când ai avea un orgasm în cap. Acum creezi o antenă în capul tău şi această antenă percepe informaţii din tărâmuri de dincolo de materie şi de dincolo de spaţiu şi timp. Informaţiile nu mai vin de la simţurile tale sau de la interacţiunea ochilor tăi cu mediul. În loc de asta, primeşti informaţie din câmpul cuantic, prin al ochi - al treilea ochi - de la glanda pineală din spatele creierului tău.





Când energia din cei trei centri de jos est activată în timpul respiraţiei şi urcă în sus pe coloana vertebrală până la creier, un câmp toroidal de energie electromagnetică este creată în jurul corpului. Când glanda pineală devine activată, un câmp toroidal inversat de energie, care merge în direcţia opusă, trage energie prin vârful capului în corp de la câmpul unificat. De vreme ce energia este frecvenţă şi frecvenţa transportă informaţie, glanda pineală traduce acea informaţie în imagini vii.

Când melatonina primeşte o upgradare, apare magia

Când glanda pineală (sau al treilea ochi) este trează, pentru că accesează frecvenţe mai înalte, aceste energii alterează chimia melatoninei. Cu cât frecvenţa este mai mare, cu atât mai mare este alterarea. Această traducere de informaţii în chimie este cea care te predispune pentru aceste momente mistice şi transcendentale. Acum deschizi uşa spre dimensiuni mai mari de spaţiu şi timp. Din acest motiv aş vrea să spun că glanda pineală ar fi un alchimist - pentru că transmută melatonina în nişte neurotransmiţători radicali.





Iată cum sunt creaţi diferiţii metaboliţi de melatonină când glanda pineală se conectează la frecvenţe mai rapide decât lumina vizibilă normală şi iată cum molecula mistică primeşte o upgradare biologică. Aruncă o privire la Figura 12.10. Când frecvenţele înalte şi stările înalte de conştiinţă interacţionează cu glanda pineală, unul dintre primele lucruri care se întâmplă este acela că aceste frecvenţe transformă melatonina în chimicale numite benzodiazepine. Benzodiazepinele sunt o clasă de medicamente din care se face Valiumul, care anesteziază mintea analitică, astfel încât creierul gânditor se relaxează şi încetează să mai analizeze. Conform scanărilor funcţionale ale creierului, benzodiazepinele suprimă activitatea nervoasă din amigdală, centrul de supravieţuire din creier. Asta blochează chimicalele care te fac să simţi frică, furie, agitaţie, agresiune, tristeţe sau durere. Acum corpul tău se simte calm şi relaxat, dar mintea este trează. O altă substanţă chimică creată din melatonină produce o clasă de antioxidanţi foarte puternici numiţi pinoline (vezi figura 12.10). Pinolinele sunt foarte importante, pentru că ele atacă radicalii liberi, care fac rău celulelor şi care provoacă îmbătrânirea. Aceşti antioxidanţi sunt anticancerigeni, antiîmbătrânire, împotriva bolilor de inimă, împotriva atacurilor, antineurodegenerative, antiinflamatorii şi antimicrobiene. Aceasta este o formulă perfectă pentru a upgrada rolul normal al melatoninei de la antioxidant la rolul de antioxidant supraîncărcat care reface şi vindecă corpul într-un grad mai mare decât o face în mod normal molecula de melatonină. (Vezi aceşti antioxidanţi puternici listaţi în Figura 12.10, aceştia fiind produşi din metaboliţii melatoninei). Dacă iei acea moleculă şi o transformi din nou în ruda melatoninei, vei găsi aceleaşi chimicale care determină animalele să hiberneze. Când melatonina (care ne face să fim somnoroşi şi visători) se alterează doar puţin în această moleculă mai puternică, transportă un mesaj pentru a prelungi somnul şi a repara şi mai mult. Acest mesaj face şi metabolismul corpului să încetinească, în unele cazuri timp de luni de zile. Atunci are sens faptul că atunci când mamiferele hibernează, rup obişnuinţele tipice ale habitatului lor; de exemplu, îşi pierd apetitul sexual, apetitul, interesul faţă de ceva sau nevoia de a se plimba prin mediul lor şi conexiunea la reţelele sociale. Se ascund pentru a se proteja şi pentru a se simţi în siguranţă, şi, în această perioadă de interiorizare, corpul lor întră în stază. Acelaşi lucru poate fi adevărat şi pentru noi, când aceste valori cresc. Pentru că corpul nu mai este mintea, ne pierdem temporal interesul faţă de lumea exterioară; şi pentru că nu aveam niciun imbold biologic şi pentru că nu mai suntem distraşi de nevoile corporale, putem să păşim mai mult în momentul prezent şi să ne afundăm mai adânc în interiorul nostru. Dacă vei visa visul viitorului, nu ar fi o idee bună să-ţi dai corpul la o parte din drum? Dacă iei molecula şi o avansezi şi mai mult, produci acelaşi substanţă chimică care se găseşte în ţiparii electrici - o substanţă chimică fluorescentă şi bioluminiscentă care amplifică energia în sistemul nervos. Poţi privi din nou Figura 12.10. Această substanţă chimică poate fi suficient de puternică încât să provoace un şoc semnificativ. Eu intuiesc că această substanţă chimică este cea care influenţează creierul să proceseze aceste amplitudini mărite de energie, pe care le-am măsurat repetitiv la cursanţii noştri. Imaginează-ţi un ţipar electric care se aprinde cu energie când este stimulat. Asta se întâmplă în creier când este activat. Însă energia şi informaţia care sunt create nu provin dintr-o experienţă din mediul nostru exterior, pe care noi o percepem prin simţurile noastre, ci mai degrabă provine din interiorul creierului, fiind provocată de o upgradare în frecvenţă. Când vedem aceste nivele foarte mari de energie în creier, ştim că persoana respectivă are o experienţă subiectivă profundă, care poate fi măsurată obiectiv. Gândeşte-te la asta pentru o clipă! Prin intrarea senzorială din mediul nostru prin intermediul ochilor noştri, glanda pineală face serotonină şi melatonină. Această lumină vizibilă care vine de la soare ne face să ne mişcăm în armonie cu mediul nostru, ceea ce noi numim ritm circadian. Ca rezultat al acestui proces, serotonina şi melatonina transportă informaţie egală cu frecvenţa care vine din lumea fizică. Pentru că percepem lumina vizibilă prin simţurile noastre, aceste molecule sunt înnăscute la oameni; din acest motiv sunt echivalente cu tărâmul realităţii noastre tridimensionale. După cum a afirmat şi Einstein, plafonul acestei lumi materiale este viteza luminii. Dar ce se întâmplă când creierul procesează o creştere în frecvenţă şi informaţie de la tărâmul de dincolo de simţuri şi de dincolo de viteza luminii? Este posibil ca acea informaţie şi energie care vin din câmpul unificat să schimbe chimia melatoninei, ca aceasta să devină altă substanţă chimică echivalentă în creier? Şi ar putea creierul nostru să traducă aceste frecvenţe într-un mesaj? Dacă energia este epifenomenul materiei, are sens ca informaţia care vine de la o frecvenţă mai rapidă decât lumina vizibilă să poată altera structura moleculară a melatoninei în elixire, în creierul nostru. Glanda pineală este responsabilă pentru traducerea acelei informaţii într-o variaţie chimică a melatoninei; din acest motiv, molecula transportă un mesaj diferit, egal cu acea frecvenţă. Acea frecvenţă nouă acum influenţează o suprasubstanţă chimică. Asta nu mai este natural, ci este supranatural. Melatonina primeşte o upgradare. Nu numai că această substanţă chimică fosforescentă şi bioluminiscentă măreşte energia în creier, ci măreşte şi imagistica pe care o percepe mintea în interior, astfel încât ai crede că imaginile sunt făcute din lumină luminiscentă, suprareală şi vie. Ca rezultat, lumea a raportat că percepe culori pe care nu le-au mai văzut vreodată, pentru că ele există în afara experienţei lor cunoscute de spectru al luminii vizibile. Culorile sunt foarte profunde şi strălucesc ca şi când ar fi din alte lumi, de parcă te-ai afla într-o lume de-o frumuseţe răpitoare. Totul arată de parcă ar emite o lumină frumoasă, făcută din energie radiantă şi vie, pe care o poţi simţi. Această lume cu halouri aurii, strălucitoare şi sclipitoare, din interiorul şi din jurul tuturor lucrurilor pare mai iluminată decât realitatea ta bazată pe simţuri. Şi, bineînţeles, va fi mai dificil să-ţi iei atenţia de pe această frumuseţe. Pentru că toată atenţia ta este fixată pe această experienţă, vei simţi de parcă te-ai afla acolo, total prezent în această lume sau dimensiune. Aruncă încă o dată o privire la Figura 12.10. Dacă alterezi melatonina încă o dată, produci substanţa dimetiltriptamină (DMT), una dintre cele mai puternice substanţe halucinogene cunoscute omului. Este aceeaşi substanţă care se găseşte în ayahuasca, o plantă tradiţională şi spirituală folosită în ceremonii de populaţia indigenă din Amazon. Ingredientul activ primar din DMT se spune că creează viziuni spirituale şi înţelegeri profunde în ceea ce priveşte misterul sinelui. Când sunt ingerate ayahuasca sau plante care conţin această moleculă, corpul primeşte doar DMT, dar când glanda pineală este activată, primeşte tot mixul de substanţe chimice menţionate anterior - şi asta provoacă nişte experienţe interioare foarte profunde. Lumea spune că unele dintre aceste experienţe au fost raportate pentru a crea dilatări profunde de timp (timpul pare infinit), călătorii în timp, călătorii în tărâmuri paranormale, viziuni cu patternuri geometrice complexe, întâlniri cu fiinţe spirituale şi alte realităţi mistice intradimensionale. Mulţi dintre cursanţii noştri, în timpul meditaţiei cu glanda pineală, raportează întâlniri minunate, dincolo de lumea lor fizică cunoscută. Când aceste substanţe chimice sunt eliberate în creier, mintea are experienţe care par mai reale decât orice a întâlnit vreodată persoana respectivă în realitatea sa bazată pe simţuri. Această dimensiune nouă este dificil de descris în cuvinte. Experienţa nouă care rezultă se va petrece ca ceva necunoscut şi, dacă te predai ei, merită întotdeauna efortul...

" dr. Joe Dispenza



clic aici - Glanda Pineală - partea 2


clic aici - Meditație pentru activarea glandei pineale