Ecologiștii spun că toți copacii vorbesc între ei într-un limbaj pe care îl putem învăța






O plimbare printre copaci este revigorantă, hrănitoare și vindecătoare, însă, cu toate acestea, pădurea este mult mai mult decât o colecție uimitoare de copaci. Multe lucruri care nu se văd au loc în pădure. Ecologista Suzanne Simard spune că arborii au o rețea socială sub pământ extrem de sofisticată..





O lume de căi biologice infinite ce conectează copacii și le permite să comunice și pădurii să se comporte ca și cum ar fi un singur organism.

Cei 30 de ani de cercetare în pădurile canadiene au condus-o către o descoperire uimitoare: copacii vorbesc, comunică deseori și pe distanțe mari. Oamenii se comportă mai apropiat de noi oamenii decât putem noi să credem. Sunt extrem de sociali și depind unii de ceilalți pentru supraviețuire. Comunicarea este vitală, iar o rețea masivă de rădăcini de ciuperci transmit mesaje secrete între copaci, făcându-i să împărtășească nutrienți și apă cu cei care au nevoie.

Suzanne a crescut în pădurile magnifice din British Columbia. Ne povestește cum stătea culcată pe jos în pădure și se uita la coroanele giganților copaci. Un accident cu câinele ei care a picat într-o groapă din pădure și a trebuit scos de acolo, a condus-o către descoperirea incredibilelor rădăcini de sub pământ și a rețelelor de miceliu pe care le va cerceta mai târziu. Atunci când s-a întors pentru a studia copacii, a aflat mai întâi cum oamenii de știință au descoperit în laborator că o sămânță de pin înmugurită putea transmite carbon către altă sămânță de pin înmugurită.

Copacii se susțin unii pe ceilalți

Această descoperire a împins-o să studieze păduri reale pentru a afla ce se întâmplă acolo. Ideea prin care copacii ar putea împărtăși informații pe sub pământ era controversată și mulți dintre colegii ei au crezut că este nebună. Dificultățile de a strânge fonduri pentru cercetare au condus-o către propriile ei experimente și în consecință a plantat 240 de cireși, brazi și tuia într-o pădure canadiană. Ea a lansat ipoteza că cireșii și brazii se vor conecta prin rețele subterane dar nu și tuia. Pentru a descuraja urșii, ea a acoperit semințele cu pungi de plastic, umplându-le cu diverse tipuri de gaz de carbon. A injectat un gaz radioactiv în cireș și apoi un dioxid de carbon stabil în brad.

Când a trecut cu un contor Geiger pe deasupra copacilor a descoperit tăcerea de la tuia și un sunet lung de comunicare între brad și cireș, ce împărtășeau carbon între ei. Ea a descoperit că cireșul trimite carbon către brad, mai ales când acesta stă în umbră. Opusul a avut loc atunci când cireșul și-a pierdut frunzele iarna, iar bradul a trimis și mai mult carbon. Știința a crezut mereu că toți copacii sunt în competiție unii cu ceilalți pentru carbon, lumină, apă și nutrienți.

Munca uimitoare a lui Simard a demonstrat că într-adevăr copacii sunt interdependenți și cooperanți, că, de fapt, sunt într-o relație profundă unii cu ceilalți.





Copacii au conversații prin semnale chimice și hormonale printr-o rețea de miceliu

Copacii se conversează prin semnale chimice și hormonale prin miceliu. Aceste mesaje determină care dintre copaci au nevoie de anumiți nutrienți. Ei comunică prin carbon, nitrogen, fosfor, apă, hormoni și alte substanțe chimice și apoi împărtășesc aceste elemente, echilibrând întreaga pădure.

Rețeaua este atât de densă încât pot fi sute de kilometri de micliu sub un singur metru de pădure.

Înțelepciunea copacilor mamă

Miceliul conectează indivizi diferiți din aceiași pădure, din aceiași specie și alte specii. Această rețea funcționează similar internetului. Ea a descoperit că există copaci mamă ce au grijă de copacii mai tineri și că o singură mamă poate fi conectată la sute de alți copaci. Copacii vorbesc, iar prin aceste conversații ei cresc rezistența întregii comunități. Este o comunitate magică a copacilor, susținându-se unii pe ceilalți.

Cercetările lui Suzanne au implicații importante asupra distrugerii pădurilor. Ea spune că atunci când copacii mamă sunt răniți sau mor, ei trimit înțelepciunea lor generațiilor următoare, dar ei nu pot face acest lucru dacă toți acești copaci sunt distruși în același timp. Ea speră ca cercetările ei să schimbe modul în care practicăm tăiatul copacilor.

Poți să tai unul sau două cuiburi de copaci, însă există un punct de echilibru și dacă tai prea mulți, întregul sistem se prăbușește. În mod constant ne fragilizăm pădurile, tăind și plantând doar una sau două specii. Acest lucru are implicații majore asupra mediului. Însă, există speranțe. Ea spune că pădurile au o capacitate enormă de a se auto-vindeca.

Patru soluții pentru o silvicultură sustenabilă

Ea sugerează patru soluții simple pentru o silvicultură holistică și sustenabilă, ce poate opri distrugerile pe care le-am cauzat prin tăierile fără noimă:

Trebuie să mergem mai des în pădurile noastre.

Trebuie să salvăm pădurile cu copaci bătrâni pentru că ele sunt depozite de gene, copaci mamă și rețele de miceliu.

Acolo unde tăiem, trebuie să salvăm ”testamentul” copacilor mamă și rețelele ca ei să poată să își dea mai departe înțelepciunea către noile generații de copaci.

Trebuie să regenerăm pădurile cu o multitudine de specii de copaci.

Pe măsură ce apar tot mai multe informații despre relațiile complexe dintre copaci, suntem mai bine pregătiți să ne salvăm pădurile și să ajutăm copacii să prospere. Oameni de știință precum Simard ne ajută să ne schimbăm perspectiva ca să putem trăi în armonie cu natura; ceva ce ar putea schimba în mod dramatic traiectoria dezastrului din mediul înconjurător și să aducă niște rezultate benefice atât pentru oameni cât și pentru copaci.

sursa: https://www.wakingtimes.com/2018/11/26/e...DkZH3RDcM2qSam8


Sursa