Când ești în vârful muntelui, la zeci de ore distanță de casă sau de primul adăpost, când ești în mijlocul furtunii și vântul rece ca gheața bate cu putere, când mâinile îți sunt încleștate, iar fața îți e crăpată și urechile (pe care nu le mai simți) îți sângerează pentru că au degerat, când ești poate singur și te simți lipsit de orice sprijin, e teribil de greu să vezi ceva bun în toată situația. În astfel de situații începi să te blamezi, să te critici, să te judeci, poate chiar să te urăști. Cum ai putut fi atât de idiot încât să iei astfel de decizii, să pleci într-o astfel de călătorie?

Totuși, ceva din tine te-a îndemnat să pleci. Ceva din adâncul sufletului tău te-a îndemnat să pornești. Ce e acel ceva? Și cu ce scop te-a determinat să pleci? A fost acolo o aspirație profundă, o chemare, un vis măreț, o dorință arzătoare de a te auto-depăși, de a te transforma. Când ai pornit nu știai ce urmează, nu știai cum va fi. Ți-ai făcut niște impresii, ți-ai făcut niște planuri, te-ai pregătit, te-ai auto-îmbărbătat, dar nu te așteptai să fie atât de dificil.

Acum câțiva ani, doi parteneri de cuplu pe care îi cunoșteam (e o poveste adevărată) au renunțat la slujbe și și-au investit toate economiile în construirea și vinderea unor bărci. Doi ani mai târziu, pe când erau înglodați în datorii și de-abia mai reușeau să-și satisfacă necesitățile de bază, cei doi au fost devastați când un mare constructor de nave și-a deschis magazinul la numai un kilometru distanță. Aproape lipsiți de capital și de lichidități, cum ar fi putut cei doi să supraviețuiască competiției cu unul dintre „marii rechini“ ai pieței?

Considerând problema imposibil de depășit, erau pe punctul de a renunța la afacere. Într-un moment de calm, le-a venit însă o idee tulburătoare, care le-a schimbat complet percepția asupra realității. Au văzut în această criză o binecuvântare, o șansă care li se oferea! Și-au reamintit că zona era din ce în ce mai atractivă din punct de vedere turistic, așa că au pus la cale un nou plan: să închirieze bărcile, nu să le vândă. Într-adevăr, a fost o mișcare ideală, iar astăzi cei doi au una din cele mai prospere afaceri din zonă. După cum poți vedea, sub masca hidoasă a crizei s-a ascuns de fapt o mare binecuvântare. Intuind acest lucru, ei și-au schimbat perspectiva și au ieșit din tiparele mentale de până atunci. S-au deschis astfel în fața unor noi posibilități, iar viața lor a devenit astăzi mult mai ușoară.

Crezi cumva că evenimentele din viața ta au o putere a lor proprie, o putere care te copleșește? Ei bine, nu au.

Reține: toate evenimentele sunt neutre și depind numai de modul în care te uiți la ele.

Misiunea ta este să uiți de această viziune personală, să încetezi să mai iei decizii asupra situațiilor în funcție de aparențele lor. Ești pregătit pentru acest lucru? Este o simplă chestiune de antrenament. Educă-ți viziunea. Caută să vezi în orice eveniment o binecuvântare. Da, știu, nu este un lucru ușor și necesită foarte multă concentrare. Nu este exclus să fii nevoit să faci o întoarcere la 180 de grade față de actualul tău comportament, dar merită să faci toate eforturile.

Cum?, vei spune. Să-mi binecuvântez soția pentru durerea pe care a provocat-o familiei prin dependența ei de băutură? Glumești!

Nu, nu glumesc deloc. Nimeni nu îți poate distruge viața fără permisiunea ta. Dacă îți vei schimba gândurile și sentimentele, nu vei mai fi nevoit să schimbi și situația! Aceasta se va schimba automat, de la sine, căci implicarea ta, energia pe care o introduci, fac parte din joc.

Dacă îți schimbi rolul, jocul se va schimba și el.

Imaginează-ți o cameră plină cu rotițe interconectate, care pun în mișcare un mecanism circular. Dacă o singură rotiță se mișcă, toate celelalte se vor mișca la rândul lor, căci fac parte din același mecanism. Dacă dorești ca mecanismul circular să-și schimbe direcția sau viteza, nu trebuie decât să schimbi direcția sau viteza unei singure rotițe, oricare dintre ele, și toate celelalte vor fi influențate de această schimbare, inclusiv mecanismul de ansamblu.

Situația ta care e? Care e acel lucru care nu te lasă să dormi când te pui seara la culcare? Ce îți preocupă mintea din nou și din nou? În ce problemă nu găsești cale de ieșire? Gândește-te că atitudinea pe care o ai față de situația care te afectează reprezintă o rotiță – una aflată într-o poziție critică. Dacă îți schimbi atitudinea, toate aspectele situației în care te afli se vor schimba la rândul lor.

Ce ai de făcut când toate îți merg pe dos? Transformă năpasta într-o binecuvântare. Acesta este unul din cei 7 pași ai transformarii de sine. Mai întâi fă asta în mintea ta. Apoi se vor schimba și circumstanțele exterioare.

Știu că nu e ușor. Nu știu prin ce treci tu, însă prin orice ai trece acum, știu că nu îți e ușor. De unde știu? Din proprie experiență. În viziunea mea, nu contează cu ce te confrunți, ci modul în care percepi lucrurile prin care treci. Pentru un elev, să ia examenul de bacalaureat poate fi un calvar la fel de mare precum disperarea unui părinte care tocmai a fost dat afară de la locul de muncă și care stă în chirie, are 5 copii de hrănit, plus o soție casnică. Situațiile sunt diferite, responsabilitățile sunt diferite, efortul, timpul, implicarea și instrumentele necesare pentru rezolvarea problemei sunt diferite, însă percepția asupra evenimentelor e aceași. Gravitatea lucrurilor, sudoarea, frica, angoasa că nu va reuși e aceași atât pentru elev, cât și pentru părinte.

nsă nu contează prin ce treci. Contează ce faci ca să ieși de acolo. Nu contează ce s-a întâmplat până acum. Contează ce vei face să se întâmple de acum înainte. De obicei, situațiile sunt dificile pentru că nu știm ce avem de făcut. De regulă, ca să ies dintr-o situație grea, trebuie să acționez diferit. Ce m-a condus în situația problemă este modul în care am gândit, simțit și acționat până acum. Dacă vreau un alt rezultat trebuie să îmi schimb vechiul mod de a gândi, simți și acționa...

Sursa