Lemuria, continentul progenitor, dinaintea Atlantidei

DE GABRIELA DOBRESCU 28/06/2020



Astazi e greu sa vorbest despre inceputurile omenirii, despre cum arata pamantul, despre cine il locuia, despre cunoasterea si civilizatia de atunci. Greutatea nu consta in timpul lung care s-a asternut intre aceste epoci, ci datorita disparitiei multor scrieri antice care vorbeau despre toate acestea. Si totusi, daca vrei cu adevarat sa gasesti ceea ce pare imposibil de gasit, vei avea surpriza sa dai de lucruri nebanuite. In randurile de mai jos, as vrea sa incerc sa pun cap la cap, o serie de lucruri interesante despre unul dintre cele mai vechi continente diparute: Lemuria. Din putinele informatii pe care le avem despre inceputul vietii pe acest pamant, una dintre cele mai interesante este povestea Atlantidei, descrisa de Platon. Aceasta descriere a infierbantat mintea multor cautatori, aventurieri, oameni de stiinta sau marinari, care in diferite epoci, nu au ezitat sa plece sa o descopere. Cautarile lor au ramas fara succes intotdeauna, dar nu pentru ca acest magic continent ar fi putut sa nu existe, ci datorita mai multor motive care, nu au fost, probabil, luate in consideratie.

Dupa parerea mea, Atlantida nu a fost descoperita niciodata, pentru ca ea nu a existat in locul in care este descrisa existenta ei, dar mai presus decat orice, este faptul, ca nicaieri nu au fost gasite urme clare ale existentei ei. In afara de Platon, nu exita nici un fel de scriere antica care sa vorbeasca despre acest continent, iar Platon insasi, nu da prea multe relatii despre aceasta lume pierduta. Nu acelasi lucru se intampla insa atunci cand se vorbeste despre Lemuria. Anumite scrieri vechi, tablite de argila, mituri, povestiri ale bastinasilor, nu au pus niciodata pe primul loc Atlantida, ci cu totul si cu totul, ale locuri de basm, despre care omenirea nu stie mare lucru desi dovezile existentiale nu lipsesc.

Candva, intr-o vreme indepartata, cand nimic din ceea ce stim astazi nu exista, apele care acopereau totul, au inceput sa se retraga, pentru a lasa sa iasa la vedere pamantul care era unul singur. Acesta nu era impartit in continente asa cum este astazi, ci era un bloc continental unic, care a fost numit Pangeea. Absolut toate miturile si scrierile antice care vorbesc despre creatie, spun aceste lucruri. Pangeea a existat mult timp in aceasta forma, pana cand lumea stiintifica a spus ca s-a rupt aproape in doua formand doua mari placi continetale numite Laurasia si Gondwana.

O data cu trecerea timpului si acestea au inceput sa se imparta in bucati, care au inceput sa pluteasca pe deasupra apelor, dand nastere unor continente noi. Astazi nu stim numele lor exact, dar in anumite scrieri cate unul mai apare. Primele bucati continetale unde a inceput sa apara viata au capatat urmatoarele nume; Hiperboreea sau continentul nordului, Mu, Lemuria, Atlantida, Zu, Oz, iar dupa disparitia acestora, pamantul a inceput sa capete forma pe care o cunoastem astazi din spusele stiintei conventionale.




Prima care a vorbit despre aceasta lume pierduta a fost Helena Petrovna Blavatsky, cunoscuta in lumea stiintifica ca Madame Blavatsky. A fost o ezoterista amaricana, de origine rusa, care in anul 1875 a fondat la New York “Societatea teozofica”, cu care pune bazele teozofiei mondiale. Monumentala ei scriere “Doctrina Secreta”, devine cartea de baza a teozofiei actuale. Blavatsky nu a fost o oarecare savanta formata de elita. Nu. Blavatsky devine o cunoscatoare absoluta a teozofiei si a secretelor ascunse ale lumii antice, datorita calatoriilor ei in jurul lumii, dar mai ales a celor facute in regiunea Tibet. Cunostintele fara precedent pe care si le-a insusit in acea epoca, se datorau faptului ca in Tibet, a reusit sa citeasca o carte antica, scrisa intr-o limba extrem de veche, numita Senzar.




Aceasta scriere se numeste “Cartea lui Dzyan” si este o “carte” extrem de particulara. Acum 20 de ani cand am inceput sa ma interesez de ea, ceea ce am aflat m-a uluit extrem de mult, deoarece, in ciuda numelui primit, ea nu se poate numi carte. Ceea ce se intelege astazi prin acest cuvant nu ilustreaza deloc ceea ce Blavatsky a vazut si studiat in Tibet. Stiti de ce? Pentru ca aceasta asa zisa carte se putea citi doar cu mintea. Ca sa reusesti, trebuia sa o atingi cu mana si imediat absolut tot ceea ce continea ti se derula in minte. Era indestructibila, deoarete apa, aerul si focul nu o puteau deteriora.

Probabil multi vor spune ca asa ceva este imposibil, dar gresesc. Anticii nu erau primitivii care traiau in grote si mancau carnea de pe ciolane, ca animalele, pentru ca asa vrea elita sa spunem. Din contra, ei erau adevaratii oameni evoluati, nicidecum actuala mlastina in care se scalda omul fara de omenie care traieste astazi. Oamenii anticii posedau cunostinte uluitoare, iar aceasta “carte” putea fi ceva care se poate asemui astazi cu holgramele pe care le poti proiecta ca sa le vezi. Evident, Cartea lui Dzyan este ceva mult mai complex din moment ce iti transmitea totul mintal. Eu am reusit sa am si o traducere a ei in italiana, dar ma indoiesc ca ceea ce a citit Blavatsky cu mintea a fost tradus integral, deoarece elita nu doreste ca lumea sa stie adevarul despre ea insasi. Important de retinut este ca in aceasta carte era descrisa o alta istorie a creatiei, a dezvoltarii si decaderii generatiilor umane gigantice si disparitia multor continente ca Lemuria si Atlantida.

Lemuria a capatat acest nume de abia in 1880, cand Madame Blavatsky a spus ca tibetanii cunoscuti ca invatatii Mahatma, i-au permis sa citeasca Cartea lui Dzyan. Lemurianii erau una dintre cele sapte Rase Radicale intre care se invarte ciclic evolutia umana, o rasa cu mii de ani mai veche decat atlantii. As vrea sa nu confundati Rasele Radicale cu Erele umanitatii, pentru ca sunt total diferite. Iata ce spunea despre aceste 7 rase umane primordiale in lucrarile ei teozofice.




Prima era Rasa Polara, care stapana focului, a doua, Rasa Hiperboreeana, care stapana aerul, a treia, Rasa Lemuriana, care stapana apa, a patra Rasa Atlantida, stapana pamantului, a cincea Rassa Ariana, stapana eterului, a sasea va trebui sa stapaneasca lumina, iar a saptea va fi stapana mintii. Evident ca aceste elemente care sunt stapanite de fiecare rasa in parte, nu au legatura cu ceea ce se intelege astazi prin aceste nume. Ele definesc cele mai importante entitati spirituale, care se manifesta prin trupul uman dintotdeauna. Iata de ce Lemuria era considerata continentul in care si-au inceput viata materiala primele entitati spirituale care au capatat un corp material eteric. Corpul eteric nu este ceva spiritual ci este un corp in care materia nu era inca solida, era inca eterica, nu era inca densa. Din acesta cauza toate scrierile vorbesc despre capacitatile extraordinare ale lemurienilor. Ma voi reintoarce sa va vorbesc despre ceea ce povesteste Blavatsky despre ei, dar mai intai doresc sa trec in revista si alti oameni care au descoperit dovezi despre existenta Lemuriei.

Un calator si cautator al civilizatiilor antice disparute, a fost Augusto Le Plongeon. El a facut o descoperite uluitoare pe continentul american, in asezamintele Maya din peninsula Yukatan. Acolo a gasit niste scrieri antice, pe care le-a tradus cu ajutorul bastinasilor. Mayasii sustineau ca civilizatia lor era cu mult mai veche decat cea egipteana si ca supravietuitorii de pe Lemuria au reusit sa se salveze mergand pe alte pamanturi, care se aflau in jurul continentului lor scufundat. In imaginea de mai jos este Le Plongeon in acea perioada in Mexic.




Pe harta de mai jos sunt trasate linii care pleaca din continentul Mu catre America de Sud si Africa. Ele indica drumul supravietuitorilor continentului Lemuria si deplasarea lor catre ale pamanturi, aflate in sudul Altantidei.




O alta personalitate de marca care a vorbit despre Lemuria a fost James Churchward, un oficial englez detasat in India, care a adus cea mai mare popularitate continetului pierdut, in cartea sa:” Mu: the lost continent” (1926).




El a scris mai multe carti despre Lemuria si despre civilizatia sa, dar cartea de mai sus ramane cea mai importanta dintre toate cele care trateaza acest subiect. Descrierile se bazeaza pe dovezi antice ramase pana astazi, dovezi in posesia carora a ajuns datorita prieteniei pe care o legase in India cu un sacerdot de inalt rang al unui templu indu. Acesta, i-a aratat intr-o zi o serie de tablite de argila arse la soare, pe care era incizata o limba antica, numita Naga-Maya. Aceasta limba putea fi citita doar de doua persoane in toata India. Cu ajutorul acestora, el invata sa descifreze acele litere scrijelite pe tablitele de argila, descoperind ca Mayasii afirmau ca originea si aparitia omului pe pamant, a avut loc in Lemuria. Din aceasta cauza, absolut tot ceea ce a povestit despre originea creatiei, se datoreaza norocului pe care l-a avut in India. El a reusit sa citeasca tablitele cu scrierea Naga, dar descopera mult mai mult decat atat. Printr-o oarecare imprejurare, afla ca de cealalta parte a oceanului, la William Niven, in Mexic, s-au descoperit alte 2500 de tablite din piatra, pe care le descifreaza tot el. Cu ajutorul acestor scrieri antice, a reusit sa faca o descriere extrem de completa a civilizatiei lemuriene. Aceasta era cu mult mai avansata fata de a noastra, iar in scrierile de pe tablite era numita Naacal.




Acest continent era situat in Oceanul Pacific in sudul Asiei si se extindea in partea de E-V din regiunea Marianelor pana la Insula Pastelui, iar in partea N-S din Hawai pana la Managaia. A disparut intr-o singura noapte din cauza focului produs de gazele unor eruptii vulcanice, prabusindu-se in apa care l-a inghitit in totalitate. Am gasit o serie de scrieri in care se apecifica ca Lemuria nu este acelasi continent cu Mu, care ar fi diferit ca pozitionare fata de acesta, asa cum puteti vedea in harta de mai jos. Mu, era o alta masa de pamant, contemporana cu continetele Oz si Zu. Din Mu facea parte integranta aproape toata Asia si Australia, in aceasta versiune.




Descoperirile facute de Churchward nu au fost doar niste povesti, asa cum se intampla de obicei. In mod straniu, de aceasta data, despre tablitele de argila si despre descifrarea lor facuta de Churchward a scris NY American in 1924. Imediat dupa aceasta stire facuta publica, faimoasele tablite au disparut cu desavarsire si nimeni nu le-a mai vazut vreodata. Iata mai jos, in stanga, articolul si cartea sa despre Lemuria.




Despre Lemuria o sa gasiti scrisa o gramada de maculatura, dar eu am ocolit-o cu grija, deoarece pe mine nu ma intereseaza senzationalul. Eu doresc sa pun in evidenta pentru cititorii mei, dovezi evidente, nu basme. Nu spun ca ceea ce au descoperit cei trei oameni despre care am vorbit, contin adevarul pur, dar, cel putin, toti au scris despre acest subiect bazandu-se pe scrieri antice reale. Ar fi extrem de simplu sa adaug multi altii care vorbesc despre Lemuria, dar nu am gasit pe nimeni care sa se poata lauda ca a avut in mana dovezi concrete, asa cum au avut cei despre care am scris mai sus. Nu am nici un dubiu ca descrierile din tablite au fost falsificate sau amestecate, asa cum se face cu orice descoperire importanta, dar o parte reala a ramas din tot ceea ce se spune. Inainte de a va demonstra ce anume a mai ramas din acest continent, am sa va vorbesc un pic despre cunostintele si constiinta lemurienilor.

Asa cum am mai spus, lemurienii aveau o civilizatie extrem de avansata, si capacitati speciale. Corpurile lor erau gigantice si inconsistente. Acest lucru era posibil deoarece primii lemurieni nu posedau un corp material solid. El era eteric, asemeni unei plasme si din aceasta cauza puteau sa isi modifice forma. Erau stapanii corpului eteric si puteau sa experimenteze extrem de multe situatii. Lemurienii erau hermafroditi, deoarece nu exista inca dualitatea si implicit nici barbatul si femeia. Ei aveau ambele organe de inmultire.

In mod succesiv, ei incep sa aiba corpul un pic mai dens, dar si aceasta a doua generatie avea corpul eteric, deci inca invizibil cu ochiul liber. Comunicarea era doar telepatica, fara nici un fel de sunet sau murmur, de aceea acestia nu au cunoscut vorbirea. Puteau sa mute obiectele cu forta gandului si sa se deplaseze prin obiecte solide. In ei nu exista nici un ego, de aceea bunatatea si cunosterea lor era ilimitata. Se pare ca primele incarnari ale omului intr-un corp au existat exact in acele timpuri, dar el nu era inca atat de legat de lumea fizica. Din aceasta cauza, din punct de vedere spiritual erau cu adevarat puri.

La a treia generatie, corpul devine un pic mai solid, dar transparent, oasele erau moi si de aceea nu puteau inca merge. De abia in a doua jumatate a istoriei lor, corpul a inceput sa aiba o structura consistenta. Incepand cu a treia generatie corpul gelatinos al lemurienilor, incepe sa se solidifice din ce in ce mai mult, reusind ca structura lui sa le permita deplasarea. Probabil, doar catre a cincea generatie a reusit sa se structureze definitiv omul lemurian. Inaltimea lor era intre 3 si 7 m, aveau pielea brun-galbuie, maxilarul inferior alungit, iar fata era ascutita. Posedau doi ochi in fata si unul in spate , numit si al treilea ochi, care corespundea glandei pineale, care astazi este atrofiata. Puteau sa vada atat in fata cat si in spate.

Capul era inclinat catre spate, bratele si picioarele erau enorme si desproportionate, aveau parul lung, iar corpul era acoperit de par. In mana stanga tineau mereu un baston, iar cu mana drepata tineau hamurile sub care se gasea o reptila asemanantoare dinozaurilor. A sapatea generatie a dat o rasa superioara care a fondat o civilizatie super avansata care a durat mii de ani. Au inventat limbajul, iar sexul a inceput sa se separe. Traiau in comunitati independente, fiecare su propriul teritoriu si au fost ei, cei care au construit civilizatia megalitica. Erau pacifici, traiau in fratie si pace cu toate animalele. Blavatschy spune ca Lemuria era pamantul dragonilor, care se inmulteau prin oua, dar care isi alaptau puii. Linistea lor a fost insa distrusa de o rasa care s-a infiltrat printre ei si care incet, incet a preluat puterea facandu-i vasali. Se pare ca acestia au distrus cu tehnologia lor continentul lemurienilor.

In acest timp au aparut Atlantii, un popor venit din afara pamantului, care aveau o tehnologie inimaginabila. Pentru o perioada de 1000 de ani, Lemurienii si Atlantii au trait impreuna, dar pe pamanturi diferite. Se pare ca Atlantii i-au pacalit cu tehnologia lor pana cand au reusit sa ii domine. Blavatscky spune despre Atlanti ca aveau o societate foarte avansata din punct de vedere tehnologic, dar nu si din punct de vedere spiritual. Erau reci si nemilosi. Tehnologia i-a facut sa isi piarda conexiunea cu propriul suflet. Le placea sa fie considerati creatori deoarece stiau sa se se joace cu genetica. Au creat tot felul de chimere cu trup de om-animal pentru a-si satisface placerile sexuale exagerate. Posedau o arma distrugatoare cu care modificau clima, apele, creau cutremure si distrugeau pamantul. Probabil ei sunt zeii atichitatii, extraterestrii si dumne-zeii de astazi, adica cei care inca de atunci au inceput sa se considere stapanii si creatorii omului, din cauza cunostintelor genetice cu care modificau materia.

Adevaratul motor al evolutiei lemurienilor a fost femeia, care a reusit sa gaseasca elemente noi legate de memorie. Iata ce spunea Rudolf Steiner despre aceasta: ”Cine nu realizeaza ca primele progrese ale vietii au fost facute datorita femeii, nu va reusi niciodata sa inteleaga adevarata evolutie umana. De la ea deriva absolut toate invatamintele legate de meditatie interioara si cultivare a mintii, care a fost primul graunte de unde s-au nascut drepturile si morala. Omul a fost primul care a recunoscut si aplicat fortele naturii, dar femeia a fost prima care le-a interpretat. Evolutia umana se datoreaza femeii din epoca lemuriana care aduce cea mai importanta parte a cunosterii si intelepciunii raselor radicale.”

Printre marii sustinatori ai existentei lemurienilor se afla nationalistii Tamuli, un grup etnic originar din statul Tamili Nadu din S-E Indiei si N-E insulei Sri Lanka. In textul sacru “Skanda Purana” al poporului tamil, se vorbeste despre un antic pamant scufundat in actualul Ocean Indian. In secolul XV se descopera ca si testul sacru “Kanda Purana” vorbeste despre continentul scufindat in Oceanul Indian, numai ca acesta este numit “Kumarni Kandam”,




Aceste texte ancestrale scriu despre existenta unei tari imense guvernata de dinastia regala Pandyan. Tot poporul si regii lor erau dotati cu capacitati exceptionale, posedau tehnologie, cunostinte stiintifice, artistice si mintale surprinzatoare, care depaseau ani lumina ceea ce astazi numim tehnologie si spiritualitate. Problema lor cea mai mare era ca pe pamantul lor venisera niste straini de culoare alba, care incet, incet au reusit sa ii subjuge cu multa viclenie, deoarece lemurienii nu cunosteau raul si viclenia. In texte se mai spune ca regii Pandyan, ai taramului “Kumari Kandam”, guvernau intregul continent indian, de aceea populatia talmica poate fi considerata cea mai antica civilizatie a lumii. Cand acesta a fost inghitit de mare, supravietuitorii se raspandira in toate colturile pamantului, ducand cu ei cunosterea si civilizatia lor. In baza acestor relatari, continentul pierdut al Lemuriei, poate fi considerat cula civilizatiei umane.

Asa cum a facut mereu, comunitatea stiintifica a lichidat si de aceasta data, cu foarte multa usurinta, multe scrieri si dovezi care atestau ca fumul fara foc nu poate exista. In loc sa cerceteze profund aceste lucruri, acestia au preferat sa lase scrierile antice despre continentele pierdute, sa circule precum povestile nemuritoare printre oameni. Cu toata aceasta indiferenta a lor, descoperiri recente au dovedit insa contrariul. In anul 2013, un studiu publicat pe prima pagina a revistei stiintifice “Nature Geoscience”, demonstreaza existenta unei cruste continetale disparuta, sub insulele Mauritius, pe care o atasez mai jos, alaturi de fotografia acestei cruste facuta din satelit de NASA.




Probabil inabisarea aceastei placi continentale, a generat astazi in insula Mauritius un straniu fenomen, despre existenta caruia stie putina lume. O parte a acestei insule, care se gaseste sub apa, formeaza o prapastie imensa. In jurul ei, mult mai departe de coastele sale, se formeaza in mare valuri ca si cand acolo ar mai exista un alt tarm. Apele par ca se preavalesc catre abis, formand o cascada marina, inexplicabila. Acest fenomen a fost atribuit pana acum, de catre “marii savanti” ai elitei, unei banale iluzii optice, deoarece este imposibil sa explice adevarul care le-ar distruge minciunile care il acopera. Gasiti singuri amanunte despre acest fenomen, in retea.




Un alt fenomen important existent in aceste locuri, este asa zisa centura de foc a Pacificului. Este o zona cuprinsa intre Australia, Asia si cele doua Americi, care are curioasa forma de potcoava. Este considerata zona din care provin 90% dintre eruptiile vulcanice si sesismele tectonice mondiale. Se extinde pe o suprafata de 40000 km, adica cam cat circunferinta ecuatorului terestru. Este incercuita in cea mai mare parte de insulele Pacificului: Polinezia, Filipine, Noua Zeelanda, Indonezia, Japonia…Toata aceasta zona, se gaseste exact pe conturul continentului disparut al Lemuriei. Este zona cea mai calda a pamantului, unde s-a format minunata si faimoasa bariera coralina a Pacificului. Eu consider ca absolut toate aceste insule sunt de fapt ramasite ale acestui continent disparut.




O alta dovada reala, care sustine existenta miticului continent “Kumari Kandam” este o imensa fasie de pamant, situata sub apa, compusa din pietre si piloni mici albi, care se gaseste intre India meridionala si insula Sri Lanka. Este ramasita unui pod antic care a fost numit “Podul lui Adam”. Mare parte din el se gaseste sub apa, dar din loc in loc ies la suprafata fasii de nisip, pietre si piloni de culoare alba. Se gaseste in stramtoarea Palk si se extinde pe mai bine de 24 de km. Desi s-a crezut pentru mult timp ca este vorba despre o formatiune naturala, imaginile satelitare facute de NASA au schimbat imediat parerile multor savanti, care sunt convinsi ca structura este de origine artificiala.




Despre existenta unui antic pod artificial care traversa marea exact in aceasta zona, ne povesteste una dintre cele mai importante scrieri sacre indiene: “Rāmāyaṇa”. Este vorba despre Sītā, sotia divinului erou Rāma, rapita de demonul Rākṣasa, care o duce in tara lui, situata in insula Lanka. Rāma si fratele lui Lakṣmaṇa se aliaza cu Vanara, puternicul popor al oamenilor-maimuta, condus de devotatul si puternicul rege maimuta Hanuman. Impreuna au construit un pod care traversa marea, facand legatura intre extremitatea meridionala a Indiei si insula Lanka.

Dupa ce tiranul din Lanka este invins, iar sotia lui Rāma eliberata, acestia iau “Pushpaka Vimana”, o specie de masina zburatoare care ii apartinuse demonului, pentru a ajunge in orasul Ayodhya, capitala regatului Kosala, unde Rāma trebuia sa fie incoronat ca rege. Ei pleaca din Lanka dimineata si ajung in regat in umbrele serii, dupa ce facusera escala in orasele Iskindhya si Vasishtas. Aparatele de mai jos au fost redesenate dupa detaliile tehnice extrem de precise, din testele indiene. In toate scrierile lor, sunt descrise aceste faimoase obiecte zburatoare in forma de clopot, atat din punct de vedere extern cat mai ales din punct de vedere tehnic. Multe din ele au stat la baza actualelor noastre aparate de zbor. Iata, cum istoria acelui pod scrisa de poporul antic, coincide cu numele pe care elita l-a dat astazi acelui loc, ceea ce nu lasa dubii ca ei stiu foarte bine de ce l-au numit chear pod.




Lemuria era bogata in vegetatie topicala, fluvii, lacuri, si animale gigantice, fiind o specie de rai al antichitatii, care masura 8000 km in lungime si 5000 km in latime. Se spune ca intregul continent a fost inghitit de mare intr-o singura noapte, din el ramanand doar mici bucatele de pamant care au format arhipelaguri de insule pe marginile sale. Sputravietuitorii s-au imprastiat catre celelalte continente sau au ramas pe insulele formate din el. Resturile Lemuriei se regasesc in Noua Zeelenda, Australia, California, Japonia, iar descendentii ei in Peru, Bolivia, Insula Pastelui, Hawai, Tahiti, Samoa, Tonga….

O alta ramasita a Lemuriei este considerata faimoasa Insula Pastelui. Legendele acestei insule vorbesc despre un pamant numit Hiva, care a fost innecat de ape, in timp ce locuitorii sai fugeau disperati pe mare. Pe langa mituri si legende, pe acesta insula exista si probe tangibile cu care se pot sustine aceste afirmatii. Cine o cerceteaza ramane impresionat de ceea ce descopera, deoarece altfel nu s-ar putea explica resturile civilizatiei evoluate care au ramas pana astazi. Ca in multe alte parti ale lumii, pamantul insulei este presarat cu pietre gigantice sau statui neterminate, de parca un cataclism infernal i-a surprins tocmai cand lucrau la ele. Multe sunt imprastiate ca betele de chibrit pe toata insula, desi majoritatea sunt inalte de 10-12 m si cantareasc cateva tone una.




Nu lipseste nici scrierea si nici desenele incizate direct pe pietre de granit imense.




Moaii grei de zeci de tone au fost aruncati la pamant de forte nevazute sau zac ingropati intr-un strat de pamant gros de cativa metri. Trupurile lor de piatra au fost dezgropate aratandu-zi in toata splendoarea minunatele si straniile ornamene cu care au fost incizate.






Ca sa nu fie dubii ca aceasta insula este o ramasita a unei civilizatii disparute, in vecinatatea ei, au fost gasiti in mare, moai si constructii megalitice scufundate.



Insula a supravietuit deoarece era probabil una dintre partile cele mai inalte ale continentului scufundat. Ea mai are inca imprimat in piatra, urma gigantica a unei coleziuni cu o arma puternica, al carui crater dainueste si astazi. Acesta ar demonstra ca nu a fost vorba de o eruptie vulcanica, care a dus la distrugerea unei intregi placi terestre, ci mult mai probabil, un razboi antic.




Daca ar fi fost vorba de o distrugere datorata vreunui vulcan, atunci ar fi fost imposibil sa nu se gaseasca urme de lava, obiecte, constructii sau pamanturi acoperite de aceasta.

Un alt loc de basm ramas din Lemuria sunt Statele federale ale Micronesiei. Este vorba despre un imens oras antic unic in lume, nu numai pentru ca a fost construit pe varful unei bariere de corali, ci mai ales datoarita modului in care a fost construit. Misteriosul oras este constituit din circa 90 de insule artificiale legate intre ele de o retea infinita de canale. Se numeste Nan Madol si traducerea lui inseamna “spatiu intre”




Intregul oras a fost construit din coloane de bazalt, cu lungimni care variaza intre 5 si 8 metri. Greutatea bazaltului folosit a fost estimata la 250 de milioane de tone, fiecare bloc cantarind pana la 50 de tone. In conditiile in care savantii considera ca popoarele antice erau primitive, pentru constructia acestui oras, ar fi avut nevoie de 400 de ani de munca neintrerupta pentru a pozitiona 2000 de tone de pietre pe an. In loc sa admita ca lumea antica era super dezvoltata, prefera sa treaca aceste capodopere arhitecturale la mistere, ca de obicei. Iata ce a mai ramas din aceste constructii dupa cataclism, desi mare parte din acest loc, zace sub apa.






Din frumoasa Lemuria au facut pare si insulele arhipelagului japonez, iar aceasta nu este doar o ipoteza, ci o realitate de necontestat. Dovada de care va vorbesc se gaseste in largul coastelor insulei Yonaguni. In anul 1987, scufundatorul jaoponez Kihachiro Aratake, impreuna cu o echipa de oceanografi, au coborat in mare pentru a studia comportamentul rechinilor ciocan. Aratake s-a indepartat de grup din cauza ca in adancime i se parea ca vede o structura stranie, o constructie arhitecturala care avea doua coloane care pareau sa aiba mai mult de 8 metri inaltime. Aceasta descoperire a atras mii de oameni de stiinta, cerecetatori, calatori, care au decis sa o studieze. Ceea ce oceanagraful japonez descoperise din intamplare, s-a dovedit a fi o structura megalitica de dimensiuni colosale. Lungimea sa este de 120 metri, 40 metri latime, 30 metri inaltime si a fost numita Piramida din Yonaguni. Multi sunt de parere ca doar gigantii puteau construi si taia in granit aceasta structura extraordinara.




In imaginea de mai jos, este o comparatie intre structura din Yonaguni si cele din Peru.



O alta insula interesanta care atesta ca a facut parte din Lemuria scufundata, este Madagascar. Si astazi, se vede extrem de bine, cum ceea ce a ramas la suprafata este o parte dintr-un pamant care zace sub ape. Pe coasta ei de est, se afla o mica insulita cu vegetatie luxuregeanta, cu plaje necontaminate si cu animale care sunt stapanele naturii. Este un fel de insula in insula, daca se poate numi asa, acest fenomen particular. Practic insula propriu zisa, se prelungeste cu o alta insula foarte mare, care este toata scufindata in mare. In unele locuri pamantul se gaseste aproape de suprafata, dar in mare parte, vaile si muntii ei se gasesc in totalitate sub apa. Insula scufundata se prelungeste apoi in mare cu un fundal marin particular care mai poarta inca semnele unui mare cataclism.




Nu pot sa inchei acest periplu in cautarea Lemuriei pierdute fara sa va vorbesc si despre desenele de pe pietrele Ica. Fac acest lucru deoarece asa cum spuneam, Madame Blavarsky a scris ca lemurienii aveau o tehnologie extraordinar de avansata, calareau dizonauri, tineau in mana un fel de baston si aveau cunostinte excelente in orice domeniu stiintific. In apropierea localitatii Ica, din Peru, pe valea raului din apropiere, au fost gasite mii de pietre pe care erau incizate multe din detaliile pe care Blavatsky le-a scris in cartile ei teozofice. Numarul pietrelor gasite este in jur de 40000, iar greutatea lor variaza de la cateva grame pana la o jumatate de tona. Toate sunt din diorita, o piatra mai dura decat granitul, care nu poate fi incizata decat cu laserul. Ceea ce uimeste mai mult decat orice, la aceste adevarate opere de arta, este multimea detaliilor desenelor, care nu puteau sa existe daca cei care le-au incizat nu erau cunoscatori absoluti a realitatii pe care au reprezentat-o. Iata cateva dintre ele! Pe piatra din dreapta au desenat continentele, de unde nu lipseste Lemuria.







Dinozaur care isi hraneste puii cu lapte, la fel ca mamiferele



Dinozaurii au fost desenati cu o multime de particularitati specifice fiecarei rase, ceea ce denota o cunoastere profunda a lor, dar si faptul ca stiinta minte cand afirma ca omul nu a fost contemporan cu ei.



Dinozauri carnivori care mancau oameni. Va imaginati cat erau de mari daca se luptau cu aceste fiare?



Oamenii calareau dinozaurii si zburau cu ajutorul lor.








Diferite tipuri de operatii si un desen cu detalii minutioase ale inimii.



Miturile si legendele populatiei di insuele Marchise, locuitorii insulelor Samoa, Maurii din Noua Zeelanda, nativii din Hawai si Polinezia, incasii, locuitorii din sud estul asiatic, si toate celelalte popoare din cercul de foc al Pacificului vorbesc de inaintasii lor ca despre un popor al carui pamant a fost inghitit de ape. Este ca si cand un fir invizibil se incolaceste in jurul pamantului, pentru a ne conduce catre posibilitatea de a rescrie intreaga istorie a lumii. Nu este usor sa discutam despre istoria adevarata a acestor lumi, dar anomaliile pe care le avem sub ochi si care nu se incadreaza nicaieri in explicatiile elitei, nu se pot ascunde pur si simplu sub pres. Este imposibil sa accepti ideea ca toate popoarele lumii, indiferent de locul, natia sau stiinta pe care au avut-o, au pus in scena o gigantica piesa teatrala, in care au hotarat sa ne spuna doar povesti despre lumea lor fantastica.

Existenta Lemuriei, cheamata “Kumari Kandam” nu este o alegorie, o filozofie sau o poveste mitologica, ci un eveniment despre care vorbeste toata lumea antica. Cine s-a interesat vreodata de cultura insulelor Hawai sau polinesiene? Oamenii care locuiesc acolo au fost considerati barbari, necivilizati, de aceea marii “savanti” nu aveau nimic interesant de studiat, pe cand traditiile lor si ale celor care locuiesc in centura de foc sunt extrem de interesante. Comunitatea stiintifica a lichidat scrierile, miturile si traditiile acestor popoare care afirma ca originea lor a fost pe un continent pierdut, ca pe un basm, fara sa cereceteze nimic din spusele lor. Cu toate acestea, dovezile ramase inca, le rad in nas acestor incompetenti vanduti cat si tuturor celor care mai cred inca in minciuna nesimtita conform careia, lumea antica era primitiva. gabriela dobrescu

Sursa