TCT



"Acest articol descrie procedura standard finală care îi permite celui care o practică să dobândească capacitatea potențială de a accesa cunoașterea propriului sine." prof. Corrado Malanga





clic aici - TCTDF-Corrado-Malanga-Ro







da-ți clic aici - TCT interpretare aprofundată ,prof.Corrado Malanga




"Prin conștiință integrată se înțelege acea parte din conștiința primordială care a creat universul virtual, dar care însă este integrată în virtualitate, fiind conștientă de spațiu, timp și energie. Este vorba despre o conștiință care, fiind suma celor trei componente ale sale, deci și cu caracteristici virtuale,știe că universul este o creație, știe ce înseamnă spațiu, timp și energie, vorbește la genul neutru și nu la feminin, așa cum vorbea vechea parte sufletească, domină spațiul, timpul și energia, este potențial capabilă să se exprime în mod paranormal și utilizează corpul pentru a trăi diferite experiențe.
Deci,fiindcă conștiința integrată trebuie să facă experiență, aceasta nu are o cunoaștere deplină, pentru că, dacă ar avea o astfel de cunoaștere, nu ar avea nevoie să se integreze în universul virtual, pe care tot ea l-a creat."


Culorile care apar în timpul sesiunii de TCT










"Culoarea total transparentă este culoarea Conștiinței. Deci, în principiu, nu ar fi prima culoare dintre cele 6, ci ar fi a 7-a culoare, care se află în centrul construcției Evideon. Adică mingiuța centrală, care în principiu nu are nici o culoare, Conștiința, din care se creează toate celelalte trei culori. Conștiința, așa cum știm și din TCTDF, nu are nicio culoare, pentru că fiecare culoare este ceva ce ești. Iar cum Conștiința este tot, ești tot, iar totul este nicio culoare. Asta atât dintr-un punct de vedere ezoteric, dar și dintr-un punct de vedere de vectori-culoare din fizica cromodimanică cuantică. Deci, această chakră este a 7-a, cea care se află "cel mai sus", pentru că atunci când noi construim un grafic, în care spunem că există 7 nivele energetice, aceste 7 nivele energetice au 7 culori. Culoarea în care noi ne aflăm este culoarea roșie. Culoarea inițială, adică a Conștiinței, este nicio culoare.
Imediat după aceea Conștiința se manifestă în interiorul realității virtuale cu culoarea albă. Adică a avut loc diviziunea între suflet, minte și spirit, între albastru,verde și roșu, cele trei culori sunt intim legate între ele, dar furnizează culoarea alb."






"Se observă că în convenția noastră culoarea minții corespunde culorii axei care lipsește. Culoarea axei energiei este verde și deci, pentru că în Minte axa energiei nu există, iată că Mintea trebuie să fie verde. În termeni mai fizici, Mintea absoarbe albastrul și roșul și reflectă verdele, deci apare ca fiind verde.În mod analog, de exemplu Spiritul este Roșu pentru că nu are axa spațiului care este roșu. Deci Spiritul absoarbe albastrul și verdele, dar reflectă rosul, deci în condiții normale este roșu.Bineînțeles că Sufletul va fi din aceleași motive albastru...

...Din hipnozele regresive chiar știm că de Minte se agățată paraziți fără corp reprezentați de culoarea (---)azuriu. În schimb, de Spirit se agață parazitul fără corp Albastru (care nu este identificat întâmplător prin culoarea (++-)galben.). Și în sfârșit, de Suflet se poate agăța doar Primul Om (PO),care are o culoare corespondentă (+-+)purpurie.

...parazitul Lux nu poate să se conecteze direct nici la Sufletul, cu atât mai puțin la Spirit, și nici la Minte, pentru că nu pot exista conexiuni cu specii care ocupă octante care locuiesc într-un plan în comun, din motive pur geometrice. În mod analog, Memoriile Extraterestre Active (MEA) nu pot să se agațe nici de Suflet, nici de Spirit și nici de Minte, pentru că aparțin aceluiași octant. În realitate, atât Luxul cât și MEA se agață direct de corpul subiectului parazitat, așa cum a reieșit din diverse ședințe de hipnoză profundă efectuate pe diverși răpiți."








"...Corpul are o frecvență caracterizată arhetipic de culoarea pământului, adică maro. Trebuie subliniat că acest al patrulea element, după aer, apă și foc, are o frecvență de emisie care nu are componente albastre, adică poate exista și fără partea sufletească. De fapt, conform cheii noastre de lectură, se demonstrează că există ființe umane cu și fără parte sufletească. Deci, corpul are o expresie-culoare care se asociază cu maro.
Variații pe o ipotetică sferă maro, introdusă în TCT-ul static să reprezinte corpul și analiza succesivă a unei ipotetice variații de culoare, care se îndepărtează de maro, pentru a reprezenta prezența Lux-ului sau MEA nu are nicio utilitate,având în vedere că toți răpiții au MEA și Lux. Modelul mental s-ar complica inutil,pe când, așa cum vom vedea imediat, în testul TCT Dinamic s-a găsit sistemul prin care să se evidențieze bine și răspicat atât Luxul cât și MEA.

Agățarea parțială a MEA sau a Lux-ului de corp este posibilă datorită lipsei axei timpului și a lipsei parțiale a axei spațiului și a axei energiei. Această analiză ne determină să credem că din punct de vedere arhetipic Luxul, cum el însuși susține în hipnoză, se agață între Minte și Spirit, adică se agață de Minte și de Spirit, dar prin componente diferite (mai mult de Minte și mai puțin de Spirit - a se observa că în culoarea maro există culoarea verde și roșie). În mod analog, și MEA pare că se agață fie de Mintea, fie de Spiritul răpitului (mai mult de Spirit decât de Minte) și în primele tentative, prin intermediul hipnozei regresive profunde, de a înlătura MEA, uneori se distrugea doar unul dintre cele două agățări (cea legată de Spirit).

Rămânea o puternică prindere de Minte, care se explica ulterior, după hipnoză, prin manifestări în care subiectul răpit își amintea scene din memoria extraterestră, care se descărcau pe timpul zilei în interiorul minții sale, provocând fenomene de pseudo-dedublare și confuzie în legătură cu personalitatea.
Dacă această cheie de interpretare este corectă trebuie să se admită că Lux și MEA împart un spațiu identic în interiorul corpului răpitului.

...corpul nu are în realitate nicio vibrație,deci nu are nicio culoare. Culoarea, adică viața, adică vibrația, în emisie și absorbție, îi sunt oferite de prezența componentelor spirituale, mentale și sufletești (ultimele nefiind neapărat prezente).

...În analiza culorilor mai trebuie să se țină cont că trebuie să se analizeze triada în contextul său și nu câte un element pe rând, pentru că doar în acest fel se poate asigura o interpretare exactă a testului."

"AL: Și la final aș vrea să te rog să vorbești despre conceptul de undă-particulă aplicat în TCTDF. Poate că ar fi bine să explici tu că în momentul în care faci TCTDF-ul și nu vreau să interacționez cu un fenomen devin undă. Acest concept nu este încă foarte clar.

CM: Da. Pentru că acest concept este un concept care este legat de fizica cuantică și mai ales de mister. Misterul este legat de faptul că fizicienii, nefiind conștienți de aceste fenomen nu știu de ce o undă și o particulă se schimbă una în alta așa, fără un motiv clar. În realitate nu pot ști, pentru că nu văd ceea ce au în fața ochilor, adică chiar conștientizarea în sine. În fizică, un lucru se vede foarte clar ca particulă când tu ai definit-o bine, adică ești conștient de ea. Același fenomen, dar pe care tu îl vezi sub formă de undă, este același fenomen, dar de care tu nu ești conștient. Deci, un fenomen nu se comportă ca o undă sau ca o particulă. Tu percepi un fenomen în funcție de conștientizarea pe care o ai. Așadar, când facem TCTDF-ul, la final, Conștiința ta integrată, dacă s-a integrat cu adevărat, face un exercițiu de expansiune și de contracție, pentru că eu aș vrea în acel moment ca Conștiința să-și amintească tot universul. Și mai ales, cum în dualitate există cele două aspecte, conștientizarea zero și conștientizarea infinită,vreau să o fac să-și amintească cine este prin intermediul expansiunii - sunt peste tot, deci nicăieri, deci nu sunt conștient de loc. Sunt într-un singur punct și deci numai în acela, deci sunt conștient de locul în care mă aflu. Devin deci un punct foarte mic sau mă extind devenind ceva mare cât tot universul. A fi în toate locurile înseamnă a nu ști unde ești, deci a nu fi conștient unde ești. A fi într-un singur loc înseamnă să fii perfect conștient cine ești, unde ești, cât cântărești, etc.

Și în dualitate Conștiința poate încerca să fie atât undă cât și particulă, pentru că ea este atât undă, cât și particulă. Și în funcție de cât de conștientă este de sine, se poate arăta celuilalt ca undă sau ca particulă. În momentul în care realitatea virtuală se suprapune cu realitatea reală, adică devii Super - Buddha, în acel moment vei fi undă și particulă în același timp. În acel moment vei fi Conștiința care este un punct, dar care vede că este suma tuturor punctelor, o sferă. Haideți să o vedem așa, printr-un punct de vedere pur ideatic, pentru că Conștiința nu se poate vedea.

Să presupunem că se aseamănă cu o sferă ( Conștiința ), în care totul e unu. Noi toți suntem unu,iar din acest unu noi lansăm multe camere, milioane de pixleli, fiecare pixel este o cameră video care este punctul nostru de observare, pentru a observa totul din toate punctele de vedere. Apoi noi devenim una dintre acele camere video și devenim virtuali, știind că suntem și toate camerele video, dar în acel moment privim printr-o cameră video și vedem și celelalte camere video, celelalte puncte, celelalte conștiințe, cât și sfera Conștiinței totale, de unde am venit. Adică avem 2 puncte de vedere. Harta teritoriului: 1 - Suntem tot, dar suntem divizați în multe bucăți. 2 - Suntem toate aceste bucățele, dar doar unul care privește totul. În principiu, aceste două puncte de vedere sunt punctele de vedere ale masculinului și femininului, ale ovulului și ale spermatozoidului spunea Jung. Totul văzut de femeie este ovulul.Totul văzut de bărbați este totalitatea spermatozoizilor.

Când noi am devenit conștienți, iar acest lucru în TCTDF este pasul final, cel mai dificil dintre toate, cel de a ajunge la finalul Conștiinței, a fi undă și particulă în același timp, așa cum spune și fizicianul Bohm, adică constructorul realității virtuale, dar cum spune și Krishnamurti, care a făcut un interviu cu Bohm, cu care a scris și o carte, unde este un interviu în care ei vorbesc despre ce este timpul. Bine, Atât Krishnamurti, care ar putea fi comparat cu tot lobul drept, cât și Bohm, care poate fi comparat cu tot lobul stâng, sunt împreună și afirmă că unda și particula în esență sunt un singur lucru. Bohm așa spune. Krishnamurti spune că realitatea reală și realitatea virtuală , adică cea de toate zilele, trebuie să devină un singur lucru. Încă o dată apare faptul că unificarea totală este pasul final." prof.Corrado Malanga (Evideon 2)


Partea experimentală

În prima parte a testului se reface TCT-ul static:I se cere subiectului să-și imagineze în minte o cameră rotundă și complet întunecată, unde el se află în centrul camerei. Nu se vede nimic, dar se știe că acolo sunt trei lămpi sferice care se vor aprinde la comanda noastră. I se va cere subiectului să memoreze parametrii celor trei lămpi, care sunt culoarea, mărimea,înălțimea față de podea, poziționarea în jurul subiectului, gradul de reflexie a sferelor, materialul din care sunt construite, etc. Se subliniază înainte de începerea experimentului că cele trei sfere când se aprind pot avea orice culoare, chiar și culoarea neagră. În acest ultim caz, când sferele vor fi aprinse și vor avea eventual această culoare, nu vor fi vizibile pentru că negrul într-o cameră complet întunecată nu este vizibil.
Lampa neagră are diferite semnificații dacă este prezentă în TCT. Lampa poate fi neagră și pentru că absoarbe toate radiațiile, dar poate și să nu existe, ca în cazul în care sufletul lipsește, deci lampa sufletului în cest caz nu se va aprinde,pentru că nu este prezentă în camera întunecată.

I se cere subiectului să aprindă prima lampă, cea a minții, apoi cea a spiritului și apoi cea a sufletului. Nu schimbați ordinea aprinderii. Lampa sufletului trebuie să fie mereu ultima care se aprinde, pentru că în cazul în care aceasta lipsește subiectului îi va fi greu să continue exercițiul. Însă dacă subiectul fără suflet aprinde o lampă care nu există la sfârșitul exercițiului, se poate gândi mereu că aceasta poate fi de culoare neagră și va tinde să nu dramatizeze prea mult lipsa unei componente a triadei.

Acum i se cere subiectului să memoreze mental informațiile cerute. I se va cere subiectului să unească cele trei lămpi și să observe rezultatul final în termeni de mărime, poziție și culoare.

I se cere subiectului să separe iar lămpile, făcându-le să ia poziția care o aveau înainte.În acest stadiu se scoate subiectul din simularea TCT și se analizează informațiile. I se cere subiectului să vorbească despre ce dorește, timp în care noi stabilim rapid, pe baza informațiilor pe care subiectul ni le-a oferit, starea de sănătate a triadei și eventuala prezență sau absență a parazitărilor care alterează culoarea sferelor.

Odată efectuat acest prim control, care reprezintă fotografia statică a subiectului, se începe adevăratul și propriul TCT dinamic.

TCT Dinamic

I se cere subiectului să reintre mental în camera sferelor.
I se spune că se va număra până la trei și când numărul trei va fi pronunțat,dacă sunt alte lămpi care nu au fost rugate să se aprindă prima dată, alte lămpi în afară de cele ale triadei, acestea se vor aprinde acum.
După ce ați numărat până la trei se aprind lămpile care corespund ideatic prezenței în camera întunecată a: memoriei extraterestre active (MEA), Luxului,extratereștrilor fără corp și alte lămpi mai mici care corespund diverselor microcipuri pe care subiectul le are în corp.Trebuie subliniat că extraterestrul fără corp ar putea să nu fie vizibil la acest nivel pentru că apare mereu ca o lampă neagră. Uneori însă această lampă neagră poate fi detectată de subiectul care se supune testului dinamic.

I se spune subiectului că aceste lămpi nu sunt ale sale și că trebuie eliminate.I se cere să inițieze procedura de eliminare, introducând o mână în lampa sufletului.
Subiectului i se va cere să descrie eventualele senzații cenestezice pe care le provoacă în el acest tip de experiență.

Agățarea de ancorele cenestezice este importantă pentru că atunci când mâna subiectului este introdusă în interiorul sferei sufletului contactul arhetipic cu emisfera corespondentă este mai puternic.

Alegerea mâinii care este introdusă, dacă este dreapta sau stânga, nu este întâmplătoare. Aceasta depinde de poziția pe care o are lampa care reprezintă sufletul în interiorul camerei întunecate.

Dacă lampa este la stânga se va introduce brațul stâng, dar dacă lampa este în centru sau la dreapta se va introduce mâna dreaptă.

Apoi i se va spune subiectului că sufletul este incompatibil din punct de vedere energetic cu celelalte lămpi și că este suficient ca celelalte sfere să fie atinse de sfera sufletului, iar acestea vor exploda sau vor dispărea.

I se va spune că lampa sufletului se va comporta ca o mare radieră și va șterge celelalte lămpi și i se va cere subiectului să aibă mâna în lampa sufletului când o mută, astfel încât aceasta să atingă celelalte lămpi nedorite. Se va începe cu lămpile mai voluminoase și mai luminoase, care de obicei sunt MEA sau Luxul. Prin sugestii vizuale și cenestezice potrivite, subiectul va fi încurajat să șteargă diferitele sfere, una câte una. În această fază, sfera Luxului se va muta prin cameră, care este reprezentarea corpului.

Astfel și atunci când se șterge sfera MEA este posibil ca subiectul să aibă senzații auditive sau vizuale de la MEA, dar este bine să nu se zăbovească prea mult asupra acestor aspecte ale simulării, decât dacă se dorește să se examineze conținuturile MEA sau se dorește să se discute cu Lux-ul. Credem totuși că la acest nivel nu trebuie să se piardă timpul cu aceste chestiuni.

După ce s-au eliminat lămpile paraziților, se continuă cu eliminarea lămpilor mai mici care se poziționează, față de triadă, în locuri foarte exacte. I se va cere subiectului să perceapă de fiecare dată când sufletul se agață de o lampă care reprezintă un microcip, o zonă a corpului, care va furniza o anumită senzație. Subiectul nu știe că aceste lămpi corespund microcipurilor care se află în corp, dar va simți senzații corporale cenestezice care corespund locului unde se află diversele microcipuri. Cu acest sistem se va putea controla nu numai poziția acestor obiecte, ci se și poate ști exact care și câte sunt eliminate prin acest sistem.
Când în camera întunecată rămân aprinse doar cele trei lămpi ale triadei,atunci și doar atunci se va cere subiectului, la semnul nostru, să aprindă lumina în cameră. Lumina albă va scoate în evidență eventualele lămpi negre, care până în acest moment nu se puteau vedea.De obicei se numără până la trei și i se spune subiectului să aprindă lumina albă când se ajunge la trei.

Arhetipic, această operație face vizibil tot ce aparține celei de-a doua creație,pornind de la diferiții paraziți și până la Primul Om. În acest context de obicei devin vizibili parazitul Șase degete sau Horus în cazul în care sunt prezenți, însoțiți de alte lămpi mici și negre, ale căror poziții indică că sunt microcipuri de natură eterică și sunt controlate ce acești ultimi paraziți. Trebui subliniat faptul că diverșii paraziți din a doua creație nu au corp și construiesc microcipuri care nu sunt solide.Se poate folosi termenul eterice, dar am putea spune și că sunt caracterizate de frecvențe vibraționale care nu pot fi percepute de noi. I se va cere sufletului să șteargă și diferitele pete negre prezente în camera albă, începând cu cele mai mari și mai invazive și terminând cu cele mai mici.

Uneori, pata sau lampa neagră care corespunde parazitului celei de-a doua Creații, apare ca o gaură în peretele camerei. În acest caz i se cere sufletului să repare zidul camerei.

Când nu mai sunt lămpi străine de eliminat i se cere subiectului să observe culorile celor trei lămpi ale triadei și va observa că acestea și-au schimbat culoarea vizibil.

I se va cere triadei să se unească într-o singură lampă, subliniind că cele trei conștiințe devin una singură, corespunzând unei singure culori, fără alte amestecuri. De obicei subiectul reușește să obțină acest rezultat din prima încercare. În acest caz i se va cere subiectului să-și întrebe sufletul dacă își amintește cum se simte unit cu celelalte două componente ale triadei.

I se va cere triadei să separe cele trei componente care își vor relua poziția originală. Se va observa că de fiecare dată când sufletul, mintea și spiritul se unesc și apoi se resepară, culorile celor trei lămpi tind să se modifice până ajung la stabilitatea culorilor pure (albastru, verde și roșu sau galben, verde și roșu).

Uneori nu se ajunge imediat la o separare corectă a culorilor, în acest caz e de preferat să se aștepte câteva zile, pentru că triada trebuie să se obișnuiască să vibreze la noua sa frecvență.

În final, i se va cere subiectului să unească încă o dată sferele în triada finală,care poate fi albă sau galbenă, în funcție de prezența sufletului Primului sau celui de-Al Doilea Creator.

Și la sfârșit i se va cere triadei să verifice dacă este prezentă și altă conexiune. Mai ales o conexiune care să lege sufletul de altceva.

În acest moment triada simte legătura cu PO1 sau PO2, care se poate să fi rămas activă. I se cere triadei să elimine și această ultimă conexiune, trăgând înspre ea acest elastic care leagă cele două extremități. Triada efectuează această operațiune în câtva clipe, fără un efect de natură emotivă.
I se cere triadei să transforme camera într-o cameră care vibrează, astfel încât să poată distruge orice lucru care încearcă să intre în ea.
În această etapă se separă iar lămpile sufletului, minții și spiritului și i se cere lămpii sufletului să se uite unde sunt în spațiu și timp copiile sale, fără a ieși din cameră.

Sufletul nu trebuie să iasă niciodată din cameră în timpul acestor operațiuni. Sufletul vede și găsește imediat copiile care sunt vizualizate fără prea multă dificultate, în cilindre verticale și i se cere sufletului să emită o rază luminoasă de culoarea sa, atingând copiile, dincolo de timp și spațiu, copii care prin acest sistem sunt eliminate rapid.

Dacă nu se pierde timp cu detaliile, adică dacă nu i se cere sufletului să vadă,in remote, ce se întâmplă în camera copiilor, întregul proces poate să dureze circa 15 minute și garantează o eliberare totală a răpitului.

La sfârșit este bine să rugăm partea sufletească să nu mai permită nimănui să intre în cameră și i se cere să rămână în cameră pentru a-și apăra propriul corp.

Post-procedură

După efectuarea acestei proceduri subiectul a ieșit imediat din această problemă. Aceasta va fi în continuare subiect de interes din partea militarilor și extratereștrilor, dar ar trebui să fie capabil să nu se mai lase prins. Cazurile în care subiectul este luat iar depind exclusiv de cât de mult a decis sufletul să nu-și mai abandoneze corpul.

Această procedură, după cum s-a putut constata, nu se referă la extratereștri de niciun fel, ci doar arhetipic la sfere colorate.
Dar puterea culorilor arhetipice este mare și rezultatul confirmă eficiența metodologiei noastre.

Subiectul va putea apoi să-și verifice camera sferelor sale. Culoarea sferelor îi va spune imediat dacă există probleme de parazitare de orice fel, fără a mai fi nevoie să-și construiască o simulare mentală complexă, care ar putea să creeze anumite dificultăți subiecților cenestezici.

Cine poate conduce un TCT și cum să se procedeze

Cu toate că TCT-ul este extrem de simplu, grupul nostru de lucru vă sfătuiește călduros să nu vă improvizați operatori ai TCT-ului.
Ceea ce trebuie făcut, conform studiilor noastre, este legat de o procedură exactă, pe care doar unul dintre colaboratorii noștri recunoscuți o poate efectua,doar pe motivul că au experiență, după ce au condus zeci de ședințe....
Deci nu este suficient doar să se fi citit aceste articole pentru a putea stăpânii tehnica cu ușurință."




Prof. Corrado Malanga - Triade Color Test Dinamic Flash

Prof. Corrado Malanga - Un interviu exceptional despre TCT-2011

TCTDF un percorso solo tuo 2016

TCT Perugia 27-01-2018 Corrado Malanga

Corrado Malanga - seminario TCTDF parte 1 - Lugo, 7 aprile 2018

Corrado Malanga - seminario TCTDF parte 2 - Lugo, 7 aprile 2018

Completare 02.12.2018

Traducerea : Alexandra Blănaru


"X: Să începem acest curs, cursul lui Corrado Malanga. Aplauze!
Da! Trei-patru-cinci cuvinte ca şi introducere. Să zicem aşa!Poate că eram necesar să facem…să-l numim seminar. Poate că este mai corect, decât curs, care este ceva mai important. În legătură cu Triade Color testul, pentru că, de când l-am construit şi până azi, au apărut o grămadă de întrebări, tot felul de probleme, lumea vrea să înţeleagă mai mult, iar noi nu prea am discutat despre acest lucru, pentru că intenţia mea, trendul meu, ideea mea, după cum bine ştiţi, este că fiecare trebuie să-şi facă TCTDF-ul singur. Şi, în a spune asta, pusesem atenţia pe faptul că pdf-ul original, unde este scrisă procedura, erau ideile principale. Se face aşa, aşa şi aşa. Şi altceva nu scrie. Mai erau nişte informaţii în stânga şi în dreapta, în articolele pe care le-am scris, însă exista exigenţa unui discurs care să înceapă cu începutul şi să ajungă la final, şi care să răspundă un pic la toate întrebările care au ieşit la iveală în toţi aceşti ani.

Da. Era necesar să fac asta, dar nu prea aveam chef să o fac. Vă spun asta sincer, dar, pentru că este ceva personal… Eu nu sunt un vorbitor foarte fin, adică nu sunt unul care face lucrurile perfect, adică nu sunt perfecţionist. Fac lucrurile…Îmi amintesc când eram în gimnaziu şi trebuia să fac tema, făceam întâi tema pe ciornă, apoi nu mai aveam chef să o copiez pe curat. Adică deja făcusem creaţia. Să o copieze pe curat altcineva. Eu ce aveam de zis, am zis, ca marele chirurg, care face operaţia, dar de cusut, coase unul subaltern oarecare. Deci, nu prea aveam chef, însă problema este legată de faptul că, în esenţă, aici, nu ştiu dacă aţi observat, dar, când vreau să fac o şedinţă, un seminar, un discurs, nu fac niciodată acelaşi discurs de două ori, pentru că mă plictisesc imediat. Şi acesta este şi motivul fundamental pentru care nu recitesc niciodată ceea ce am scris, pentru că mă plictisesc. Adică, l-am făcut şi cu asta basta. Foarte rar am recitit ceea ce am scris. Şi atunci când am făcut asta, am fost foarte surprins de faptul că am scris acele lucruri. Dar cine a scris aceste lucruri? Le-am scris eu? Omg!Adică, am impresia şi că folosesc şi un limbaj care nu este al meu. Adică e ca şi când aş intra în transă. Cumva, scriu nişte lucruri, apoi mă trezesc, public aceste lucruri, apoi, după două luni…Tu ai spus asta! Eu am spus asta ? Unde? Scrie aici! Ah, da! E adevărat. La naiba! Este incredibil! Însă era necesar să facem seminarul despre Triade Color Test, pentru că, în esenţă, la finalul turului, (Să-l numim astfel!) aşa cum a fost numit în ultima publicaţie despre lumea fericită, nu ştiu dacă aţi observat că pe coperta acestui text este scris şi TCT. Deoarece, în esenţă, lumea fericită, se naşte, creşte, trăieşte şi se susţine şi se obţine doar dacă am făcut TCTDF-ul. Aşadar, azi era partea finală corectă. Aşa trebuia să se termine, vorbind despre Triade Color Test, pentru că lumea fericită se face cu acela. Sau poate că se face şi în multe alte moduri, însă ceea ce noi am văzut este faptul că, dacă unul reuşeşte să devină conştient de sine în interiorul său, având în vedere că universul, după cum vom vedea mai bine imediat, este o hologramă, iată că această hologramă se manifestă în interiorul nostru. Şi în momentul în care noi creăm în interiorul nostru realitatea virtuală, aceasta se manifestă în exterior. Reiau acest discurs exact de la ultimele cuvinte de ieri. Revoluţia pe care noi o facem este revoluţia Conştiinţei. Am făcut toate celelalte revoluţii, care au dat rezultate istorice modeste, pe care toţi le cunosc. Revoluţia Conştiinţei este o revoluţie personală. Nu se merge în piaţă, nu se fac manifestaţii, nu se dau jos partidele, nu se construiesc noi religii, ci fiecare în interiorul său înţelege şi-şi aminteşte cine este. Din acest punct de vedere, de pornire, unul dintre lucrurile fundamentale care ar trebui înţeles, înainte să începem, este faptul că schimbă toată paradigma ştiinţei. Pentru că în ştiinţă, astăzi, utilizăm un model de ştiinţă care este un model vechi. Este modelul lui Galileo. Dar Galileo, sărmănelul, nu era un prost oarecare. Era un tip care încercase să înţeleagă cum se studiază ştiinţa şi cum se studiază mai ales lumea care ne înconjoară. Şi atunci, ce spunea Galileo? Galileo spunea…4 puncte fundamentale. Să îţi dai seama că există un fenomen de studiat, pentru că, dacă nu-ţi dai seama, nu ştii. Ne dăm seama la un moment dat că există, în hipnoză, pe care le făceam pentru studierea fenomenelor extraterestre planetei Pământ. Există o triadă în interiorul corpului uman, un Suflet, o Minte şi un Spirit. Pentru că ne-am dat seama de asta, putem să-l studiem. Pentru că, dacă nu ne dădeam seama, nu puteam să facem asta. Iată că se naşte Triade Color Testul, tocmai pentru că noi am respectat la acest prim nivel ideea lui Galileo. Să-ţi dai seama că există un fenomen fizic. Dacă nu-ţi dai seama, nu vei studia niciodată acest fenomen fizic. Apoi, ce face Galileo? Spune “Însă, încerc să observ bine acest fenomen fizic, pentru a înţelege toate faţetele pe care le are.” Iar noi ce am făcut? 3500 de hipnoze. Ne-am chinuit, pentru a înţelege cum funcţiona acest fenomen. Între timp, în timp ce credeam că studiam extratereştrii, în esenţă, ne studiam pe noi înşine. Adică studiam triada, partea sufletească, partea mentală şi partea spirituală. Şi încercam în interiorul nostru să găsim explicaţia tehnică şi ştiinţifică, pentru a putea să o furnizăm lumii ştiinţifice. Pentru că Galileo aşa a făcut. Al treilea punct era. „A încerca să reproduci în laborator fenomenul fizic” şi mediul hipnozei era perfect, pentru că hipnozele se puteau reproduce. Tot ce spuneau X, Y şi Z, schimbam grupul de hipnologi, schimbam, grupul de răpiţi. Aşa se numeau pe vremea aceea. Şi totul ieşea. Nu doar în Italia. Munca noastră putea fi considerată asemănătoare cu cea a lui Budd Hopkins în SUA. Era identică. "

"În afară de nişte diferenţe interpretative ale fenomenului, totul era la fel.

Noi ce făceam? Noi…Adică, mă refer la mine. Dar spun „noi”, pentru că în realitate este „noi”, pentru că se descoperă la final că în Conştiinţa noastră generală, eu sunt o parte din voi, din noi toţi, şi viceversa. Motiv pentru care eu nu descopăr nimic, ci o descoperim cu toţii împreună acest lucru. Nu-i aşa? Chiar dacă nu pare a fi aşa, chiar este aşa. Deci există o unificare de intenţii. Nu o codiviziune, cu diviziuni. O unificare, adică sunt lucruri diferite. Şi începeam să înţelegem că acest lucru era important, pentru că noi reuşeam să explicăm cu nişte formule matematice fenomenele. Adică, ofeream o cheie de lectură raţională, care putea apoi să fie utilizată de oricine, de la omul de ştiinţă rus, la pakistanez, la indian, la american, etc, pentru că Pi grecesc este acela. Când faci calculele, iese un anumit număr. Aceste calcule sunt identice pentru mine, dar sunt identice şi pentru tot universul. Problema finală, al patrule punct, era, după ce am făcut toate acestea, să se scrie o lege care să fi descris fenomenul. Şi noi am scris o lege care făcea asta. Legea care descrie fenomenul fizic pe care urma să-l studiem era legată de Triade Color Test Dinamico Flash (TCTDF), care, înainte să devină astfel, era altceva. Pentru că TCTDF este o simulare mentală. Simularea mentală, trebuie să se înţeleagă ce este, cum funcţionează, de ce funcţionează şi dacă trebuie să credem că este vorba de un vis sau de o creaţie. Pentru că îmi pot imagina şi că mâine dimineaţă merg să jefuiesc o bancă şi devin foarte bogat. Dar între a spune şi a face este la mijloc răul. Atunci trebuie să înţelegem ce diferenţă există între realitatea reală şi realitatea virtuală. Acestea sunt punctele fundamentale pe care trebuie să le luăm azi în considerare. Şi atunci, trebuie să pornim în mod istoric, de la acest lucru de aici, care este un prim diapozitiv, în care însă aceste puncte trebuie clarificate. Avem timpul să facem asta. Deci, voi încerca să fiu pe cât se poate de logoreic, lucru pe care nu-l fac niciodată, tocmai pentru că nu trebuie să se facă economie de cuvinte, chiar dacă se va înţelege că cuvintele nu folosesc la nimic.

Aşadar, Triade Color Test Dinamico Flash. Despre ce vorbim astăzi? Despre aspectele istorice. De ce? Pentru că TCTDF-ul nu ia naştere aşa… Ia naştere din exigenţa mea personală de a nu mă mai chinui cu toţi cei care doreau de la mine soluţia pentru problema lor. Şi atunci, toţi veneau la mine, pentru că doreau ca eu să-i hipnotizez. Şi, prin intermediul hipnozei, mai mult sau mai puţin regresivă, aceştia ar fi vrut să vorbească cu partea lor sufletească, pe care o descoperisem şi o interpretasem ca fiind un grup de tensori şi vectori. Deci, nu suflet a la New Age. Deci, un lucru exact, care are nişte reguli de geometrie şi se deplasează în spaţio-timp într-un anumit fel…Să vorbească cu partea sufletească, astfel încât să poată să se vindece de bolile lor. Acesta era ţelul iniţial. Dar eu le spuneam că eu nu sunt un sfânt şi, mai presus de toate, nu îmi place acest lucru. Se va descoperi în timp, că acest lucru nu trebuie făcut, se va descoperi că de fiecare dată când eu încerc, pentru că lumea insista şi eu făceam asta, obţineam nişte rezultate bune, însă aceste rezultate, erau foarte mult influenţate de cunoaşterea şi conştientizarea persoanei. Pentru că persoane se întorcea acasă (putea fi un bolnav de slang sau putea fi un răpit - era acelaşi lucru) şi se simţea bine 20 de zile, după care revenea în problemă. Revenea la acea problemă pentru că ceva nu funcţiona, iar eu nu înţelegeam ce nu funcţiona. În primul rând am încercat să mă desprind de problema angoasei pe care toate persoanele care veneau la mine mi-o transmiteau, revărsându-şi asupra mea problemele. Şi atunci mi-am spus. Se poate crea ceva pe care fiecare să şi-o facă de unul singur acasă? Iată de unde ia naştere Triade Color Testul. Eu nu doream să salvez lumea, eu doream să mă salvez pe mine însumi. E fundamental acest lucru. Şi iată că de aici am început să ne interesăm de simulările mentale. "





"Aspecte evolutive. Sigur că da! Simularea mentală de pornire e ceva, după cum vom vedea, care se numea SIMBAD, care este un acronim care înseamnă Sistem prin care scapi de extraterestru pentru totdeauna. Dar era în engleză, că suna şmecher. M-am gândit că dacă scriu în engleză pare mai important. Acum, aproape că l-aş scrie în latină. Nu-i aşa? Pentru că cultura este una mediteraneană. Cu siguranţă nu este o cultură yenki. Dar iată că deja se înţelege bine că pentru că am vrut cumva să exaltăm acest proiect, dându-i o conotaţie anglo-saxonă, care cu siguranţă ar fi avut mai mult succes din punct de vedere al marketingului. Gândiţi-vă cum s-au schimbat lucrurile în viaţă. Dar nu numai asta. Vom vedea după aceea cum funcţionează SIMBAD-ul, care este tatăl Triade Color Testului, pe care vom încerca să-l studiem în profunzime, pentru a vedea cum funcţionează, astfel încât, (scopul meu final este acelaşi) după aceea nu-mi mai scrieţi „Mi-a ieşit asta. Ce înseamnă?” Pentru că ştii. Pentru că ţi-am spus. Aţi înţeles? Eu fac asta în interesul meu. Aţi înţeles? Nu vreau să salvez umanitatea. Vreau să mă salvez pe mine însumi. Şi să ştiţi că nu este uşor. Nu este uşor nici să vă zic asta, ceea ce poate să pară ciudat, dar aşa este. Şi vi-o zic pentru că, cumva, este firul uniunii concertului de azi. Fiecare dintre noi trebuie să se gândească doar la el însuşi, nu la alţii. Dar Iisus nu vrea asta. Şi cui îi pasă? Adică…ce să mai zic? Nu ştiu cum să răspund altfel. Dar în spatele acestui lucru nu există un implant mental de a spune „Trebuie să te interesezi doar de tine însuţi” punct de vedere egotic, de genul „Cui îi pasă de alţii?” Pentru că acesta este un aspect egotic care este încă separativ. Ceea ce înţelegem şi vom înţelege odată ce am terminat TCTDF-ul, înţelegând paşii, pe toţi…Vom înţelege că nu există separaţie faţă de altul şi vom înţelege că atunci când fac ceva pentru mine, acela este singurul mod de a-l utiliza pe altul, de a-l utiliza pe altul ajutându-l. Să fac totul cu mine, pentru că eu sunt o bucată din celălalt, eu sunt o bucată dintr-o maşinărie foarte complicată, o bucată mai mult sau mai puţin conştientă, care se autorepară. Şi, autoreparându-mă fac astfel încât toată maşinăria să aibă un beneficiu. Pentru că bucata mea, de care eu sunt conştient, funcţionează, e clar că maşinăria va funcţiona bine. Cel puţin nu se va bloca, pentru că se blochează dacă eu funcţionez rău. Ne blocăm cu toţii şi viceversa. Iată aspectele evolutive! Se porneşte de la acest SIMBAD, care era o simulare mentală, care se folosea de anumite tehnici particulare, cum ar fi psihodrama lui Moreno. Voi descoperi psihodrama lui Moreno după ce am făcut SIMBAD-ul, pentru că într-o zi citesc această carte de Moreno şi zic „La naiba! Tu ştii că el a făcut exact acelaşi lucruri pe care le fac şi eu?” Ajungem şi acolo. Dar de ce? Pentru că eu sunt Moreno. În momentul în care eu mă conectez la exigenţa de a face ceva care foloseşte pentru a face acel lucru, care este target-ul final, iată că mă conectez la cea care este akasha generală, la memoria colectivă, la universul holografic, şi, în acel moment reuşesc să citesc ceva, şi, în esenţă, am citit ceea ce Moreno făcuse deja. Să ne amintim că în acest context, spaţio-timpul nu există. Deci, Moreno este aici, a fost mereu, de pe timpul omului din epoca de piatră. Teoria câmpului morfogenetic vom vedea că este perfect congruent cu existenţa TCTDF-ului, pentru că TCTDF-ul este o poartă care ne face să înţelegem într-un mod foarte clar că noi suntem un singur lucru, cum creierul nostru se va comporta ca un creier gigantic la care toţi putem avea acces. Acesta va fi ultimul punct.

De la analiza sinelui la evoluţia sinelui. Asta este ceea ce spun acum. TCTDF-ul ne permite să înţelegem cum suntem făcuţi. Analiza sinelui. Adică, este un model uşor, care nu costă nimic. Nu trebuie să plăteşti 170 de euro psihiatrului de serviciu o dată pe săptămână, pentru că nu te vindeci. El se simte mai bine pentru că are 170 de euro în plus, dar nu se vindecă nici el. Deci, dacă este adevărat tot ceea ce spunem, să ne amintim că, psihiatrul este psihiatru pentru că vede în ceilalţi în mod inconştient propria boală. Deci, psihiatrul, dacă e sănătos la cap nu are nici un client. Acest lucru este fundamental. Este ceva important. Noi vedem în celălalt acea parte din noi care nu este armonioasă. Partea din noi care este armonioasă, ne-o ţinem aproape mereu în interior. Nu avem nevoie să o exteriorizăm în afară mereu, aproape mereu. Nu este nevoie, decât dacă avem nevoie de o confirmare. Mie mi se întâmplă. Dacă am nevoie să înţeleg acele lucruri pe care le spun sunt adevărate, pentru că este clar, se studiază aceste lucruri, însă îţi este greu să înţelegi, sunt lucruri noi. În momentul în care eu încerc să înţeleg asta, îmi scrie unul din America şi îmi zice „Ştii că Pi grecesc împărţit la 2 şi înmulţit cu 4 este egal cu asta.” La naiba, exact asta încercam eu să fac. Mi-am construit în acel moment, eu, în realitatea virtuală, acel aspect necesar care să mă convingă din exterior că aveam dreptate. Eu construiesc totul de unul singur. Aţi înţeles? Eu şi voi – identici, în acest context. "



clic aici - Conferință TCT , 3 iulie 2019



TCT în limba română